Din ciclul oameni de lângă noi

       De vreo săptămână și ceva avem o colegă nouă pentru următoarele 2 luni.  Ne-am prezentat, politețuri voie bună, după care, iar toți, ca niște distruși ce suntem, cu nasu-n monitoare. Chiar și ea cu treaba ei pentru care a venit pe la noi. Doar că din când în când noua colegă fredona, făcea vocalize discrete, dar observabille, cu căștile în urechi, lucru total neobișnuit pe plantația noastră dealtfel cufundată într-o liniște mormântală deranjată doar de țăcănitul tastelor. Am mustăcit noi câteva zile, până când colega și-a dat seama că ne-ar deranja și s-a scuzat spunându-ne că mai repetă pentru teatru. Am sarit din nou în sus cu tot felul de întrebări, după care iar liniște câteva zile. Până azi când ne-am luat inima-n dinți și s-a întâmplat asta:

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.