Oare de ce mă lasă rece victoriile Simonei?

Pur și simplu nu pot să “trăiesc” emoțiile conaționalilor mei la meciurile Simonei, mă cam oftic, (recunosc!) pentru că nu pot să mă bucur și eu ca ei. Și nu știu de ce!

  • pentru că nu prea m-a interesat tenisul?
  • pentru că în copilărie cam toți de la bloc erau mai buni (da, erau și mai mari decât mine) la tenis de câmp?
  • pentru că naționala României la fotbal e praf de atâția ani și poate am uitat sentimentul ăsta în general?
  • pentru că politca românească?
  • pentru că și Tudor Gheorghe a votat cu Ponta, deci unlike poate și la patriotism odată cu pagina rapsodului oltean?

Dar mai e ceva în toată povestea asta. Meritul României, al statului român, al românilor, al nostru, e spre zero. România n-a făcut mare lucru pentru evoluția Simonei (și mă refer aici la perioada de început, când era ea mică). Sportul în general este subfinanțat și nu cred că tenisul ar fi vreo excepție.

Simona probabil s-a antrenat foarte mult prin alte țări, cu antrenori străini, un fel de World citizen al tenisului. A intrat într-o altă lume, a profesioniștilor, a mizelor mari de orice fel, o lume din care România nu face parte și nu poate face parte deocamdată. “Păi da, dar Nastase, Țiriac…” Serios? C’mon! Niște siniștrii efemeri ai unei lumi uitate care au îmbătrânit extrem, extrem de urât.

Nu mă înțelegeți greșit! Simona e ok, modestă, copilăroasă, decentă, etc. Mă bucur pentru ea ca pentru orice om care reușește să-și trăiască visele. Mă bucur pentru ea, la fel de mult cum mă bucur de fermierii pe care-i urmăresc și reușesc să atingă diverse mile-stone-uri sau cum mă bucur pentru ORICINE reușește prin muncă cinstită, perseverență, sacrificii, etc. Dar cam atât!

De curiozitate, voi de ce vă bucurați pentru Simona? Urmăreați tenisul și înainte de epoca Simona Halep? Știți fara google cine era nr 1 mondial în 2007, 2010?

 

4 thoughts on “Oare de ce mă lasă rece victoriile Simonei?”

  1. Asocierea Simona-RO reflectă discrepanța majoră dintre individ şi stat.Aşa cum zici, statul român a ajutat-o cu fix zero aşa cum ne “ajută” pe fiecare de vreo 70 de ani.
    Poate părea exagerat, dar nu cred, să ne gîndim cum ar fi dacă ar exista condiții de pregătire pentru fiecare copil din țara asta aşa cum şi le-a creat Simona.
    M-am bucurat pentru că a demonstrat în acest turneu o tenacitate maximă, concentrare şi nivel tehnic excepțional. Este la alt nivel față de acum 3-4 luni de zile.
    Bravo ei!

  2. la mine sunt două aspecte:
    1. emoţional – mă bucur când câştigă pentru că ştiu, nu doar bănuiesc, cât de mult a tras ca să ajungă unde este (avem câteva cunoştinţe comune care m-au lămurit).
    2. pragmatic – vizibilitate: mai aud oamenii de România, mai vine un turist, poate un investitor, ceva bani care intră în economie. nici banii din premii şi sponsorizări nu-s de lepădat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.