Mă uit la multe cazuri în care niște oameni, cetățeni, fac chestii bune, aproape gratuit, pentru alții. Am mai scris pe tema asta. Și bag în oala asta și politicieni, primari, consilieri de bună credință care fac chestii mișto etc dar și oameni din societatea civilă, binefacatori privați etc. Pt că si unii și altii depun un efort, remunerat sau nu, mai mult sau mai puțin, pentru a face un bine celorlalți. Si cei la care mă refer nu o fac neapărat pentru salariu sau banii pe care îi primesc, pentru că genul ăsta de oameni și-ar putea câștiga existența oricând făcând altceva, pentru altcineva strict pentru remunerație.
DAR ei aleg să facă ceva pentru alții. Și știți ce fac ceilalți? Cei pe care eu îi estimez a fi undeva la 80% dintre oameni? Aruncă cu noroi, împroașcă cu mizerii, împrăștie minciuni și fake news, sunt complet lipsiți de recunoștință, vor și mai mult, sunt în continuare și mai nemulțumiți. E ceva ireal. Oamenii ăștia chiar nu merită nimic, chiar merită să rămână cu WC-ul în fundu’ curții în mizeria și prostia lor.
Am făcut un exercițiu de imaginație și m-am gândit cum ar fi să fiu eu primar într-un sat. Oriunde, undeva în România. Aș luat câțiva oameni deștepți cu mine, am scrie proiecte, am lua fonduri, am pune asfalt, canalizare, apă, am moderniza școala, am face un dispensar cât de cât și chestii d’astea de bază pe care le poți face cam în orice sat din România. Si mulți ca mine ar putea face la fel. Nu e chiar așa mare filosofia! Ei, după 2-3 ani de muncă d’asta ca să nu se mai șteargă oamenii cu cocenii la cur, vin ăia 80% și fac pipi cu boltă pe tot efrotul tău! Eu, unul, în secunda doi, aș pleca și mi-aș vedea de ale mele și i-aș lăsa în sărăcia și prostia lor. Asta cred c-aș face!
Sincer, tu ce-ai face? Cum ai reacționa?
Depinde :))
Gandeste-te ca in exemplul tau .. primarului .. nu ar trebui sa i se ridice statuie ca a facut alea. De ce? Pai ala e jobul lui, nu? Tu daca-ti faci ok jobul .. ce primesti? Salariu, fara statui si ovatiuni. Ori ma insel?
Statuie .. da, daca a creat locuri de munca si sanse economice.
Eu n-aș mai face nimic pentru oameni.
Momentan astept o chestie mai nasoală decât COVID-19 ca să mai cearnă din noi, să rămână macar 50-50 oameni de bună credință și lichele.
Doar în contextul ăsta mai avem o șansă reală.
Cred ca ai cam scris articolul asta la supărare sau din ceva frustrare. Niciodată nu o sa fie 80% dintre oameni gica contra. Sunt mereu cativa mai guralivi si tupeiști pentru care nimic nu e bine, poate in același procent cu cei care te încurajează si care își exprima entuziasmul. Apoi sunt cei mai multi care nu prea exprima nimic dar sigur iau o parte. Daca intr-un sat un tată bețiv se pisa cu boltă pe ce faci tu bine, nu cred ca nevasta sau copiii lui sunt de aceeași părere, dar pe cei din urma nu o sa ai sanse sa ii auzi. Daca pornești de la început cu așteptările astea si incerci sa cauti oamenii care sa aprecieze si cu care sa construiești vei avea parte de mai putine dezamăgire.
Durează 8 ani sa se faca solul bun, deci clar mai mult sa schimbi omul/comunitatea. Nu trebuie sa fie perfect din prima ci doar mai bine si mult mai bine.
Pentru mine nu contează dacă sunt 80% sau 60%. Mi se par mult mai imporanți cei pentru care poți și trebuie să faci ceva.
Ca ex: copii buni și cu potențial și cu niște neandertalineni de părinți – îmi vine să plâng când îi văd ironsindu-se.
Orice efort în direcția bună cred că în timp devine exponențial. Cât despre rău/prostie în timp se coagulează și face implzie. Capul sus!
Da. La copii așa e!
dacă ar fi aș face, dar nu s-ar mai povestii.
toți vrem, zicem, odată ajuns acolo, unii îți vor tăia elanul după primul proiect pe care propui să-l faci.