Ăl mic tocmai își terminase o repriză de tuse și ca de obicei noi eram amândoi cu urechile ciulite să fim siguri că respiră în continuare. După 3 secunde începe:
” E cutremur?” Eu ridic capul de pe pernă să iau pulsul situației. După 2-3 secunde de analiză, concluzionez ca un profesionist:
“Da, e cutremur” continui să mă bucur de trepidații după care zic:
“Da’ nu se mai termină?… Ba da, s-a terminat.”
Mi-a trecut prin minte să pun un status pe facebook, dar somnul era încă prea dulce așa că m-am întors la visul meu.

Concluzii:
1. Casa e brici. La cât mă pricep eu la rezistența materialelor și a construcțiilor pot să spun că totul s-a petrecut asa cum trebuie. Incă n-am detectat nici o fisură, nimic nou. Senzația pe care am trăit-o a fost una de maximă siguranță și asta mă face să mă simt mai bine în legătură cu banii cheltuiți pe fier, betoane, proiect, manoperă, etc.
2. Partea nasoală este următoarea: Degeaba ai pile la IFP că nu te anunța bre nimeni, un telefon, un sms, un porumbel, nimic… da nimic! 😀 🙂

de aici