Prin Slatina-mi…

Mi-am revazut Slatina, locurile pe unde am copilarit. E frumos, (da, stiu ca sunt subiectiv). Insa in Slatina se intampla chestii. Orasul se schimba, oamenii mai greu. Dar imi place ca e un oras ce pare sa aiba un viitor frumos.

Iata cateva poze:

Centrul vechi: (urmeaza un proces de restaurare a caldirilor vechi). La unele deja se vede cate ceva.

 Palatul Administrativ (detaliu). Fosta resedinta a Reginei Maria (sper sa nu ma insel, spun din memorie)

 Unul din sediile Postei Romane. De aici imi ridicam alocatia!

 Palatul Administrativ (fatada). Gradina fostei resedinte regale, este acum un parc dragut in care am “pierdut” multe ore din viata. Acum renovat.

 Maestrul Eugen Ionescu, nascut la Slatina. Am vazut o piesa de teatru de-a lui, si recunosc ca inafara de Horatiu Malaele, piesa nu m-a dat pe spatele meu de 14-15 ani cati aveam atunci. Alaturi de el, mai stau cateva personalitati marcante ale culturii romane pe care le-a dat acest pamant. Amintesc doar pe Ion Minulescu.

 Una din intrarile in Centrul Vechi. Am inteles ca fac pizza buna!

Cabinet de… ceva, n-am retinut. Judecatoria fiind in zona, majoritatea cladirilor sunt sedii de birouri de avocatura sau notariale.

 Fostul magazin “Hermes” care avea marfa deosebita, mai buna decat toate celelalte din oras.

 Fostul cinematograf  “Victoria”, unul din cele 3 cinematografe din oras. Avea locuri (si) la balcon. Cine a vazut filme acolo dupa revolutie, sa-i fie rusine! 🙂 Stiti voi de ce!

 Aici nu mi-e clar ce se intampla! 🙂

 Ceva frumos. (fosta) Scoala de Arte. Are (avea) o curte interioara superba si scari in spirala.

 Centrul vechi. Aici erau patiserii, librarii, cofetarii, tocilarie, marochinarie, cizmarie si tot felul de chestii neinteresante pentru un copil cum eram eu cel de atunci.

 Sediul Bancii Nationale. Chiar langa Palatul Administrativ. Este cladirea care pentru mine era asociata cuvantului banca. (d’aia in care sunt bani foarte multi) 🙂

Si apoi mai este centrul orasului de sus. Doar cateva poze ale zonei pietonale recent data in folosinta.
Pe aici erau scari. Iar partea laterala, asemanatoare cu ceea ce se vede, era un mozaic alunecos, astfel incat era o placere sa ma intorc de la scoala. Iar incaltarile mi le alegeam dupa criteriul “daca aluneca sau nu pe aici”.
 
 
Parctic asta ar fi legatura intre orasul de sus si orasul de jos (centrul vechi), unde erau mai multe case si doar cateva blocuri privilegiate pe vremea lu’ Ceasca, pentru ca aveau apa rece non-stop, nu la program ca restul orasului.
Zona asta o denumeam noi “cutodrom” pentru ca aici veneau oamenii sa-si plimbe patrupedele (cainii). Acum nici cainii, nici oamenii, n-au voie sa calce iarba ca fluiera un analfabet cu 4 clase dupa tine. (Da, e vorba de asa zisii paznici). Mai au de invatat la capitolul asta, atat oamenii cat si autoritatile.
  Scarile de la Oltu’, dupa fostul magazin universal “Oltul” (plan indepartat, dreapta).
 
Aici era o mare pajiste cu iarba si un bulevard. In fata cladirii din stanga (Casa de Cultura a Sindicatelor) a concertat Phoenix cand eram eu prin liceu. Nu mai stiu ce an era, dar a fost unul frumos!

4 thoughts on “Prin Slatina-mi…”

    1. Am fost la salcii… dar dupa cum vezi, n-am nici macar un aparat decent. Am facut poze cu telefonul, si era pe inserat. E frumos la salcii, e mai frumos decat atunci.

    1. Merci, Mariana. Deh nostalgia… am avut parte de o copilarie frumoasa. Sau cel putin asa o vad acum.
      P.S. Fa-mi o favoare si hai sa vorbim la “per tu”, ca nu sunt asa batran! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.