Problema cu “hand-made”

Problema cu “hand-made”

Hand-made-ul e “distrus” de hipsterisme. Asta ar fi pe scurt. Și zic “distrus” pentru că e doar parțial adevărat.

Iată povestea care m-a facut să scriu despre asta: prin octombrie s-a mai rupt încă ceva la portofel. Și am zis că e cazul să-l schimb după 2-3 anide când îl am. M-am uitat prin lista de FB după oameni care meșteresc chestii din piele. Am vorbit cu cineva, mi-a zis: “Da, se face, dar acum sunt cam aglomerat, prin Ianuarie, dacă e ok.” Adică peste vreo 3 luni și ceva. Am zis, ok, bine, fie, mai trag de portofelul ăsta până atunci. S-a făcut ianuarie, portofelul meu a mai pierdut o bucată din el și revin cu cererea de portofel din piele manual. Simplu, simplu. Cea mai simplă chestie.Ceva între port-card și portofel, 3 carduri un buletin și poate ceva cash.

“Da, se poate. 250 lei. Cu livrarea săptămâna viitoare”. Am zis, băi merci, mult, apreciez munca manuală, dar nu sunt în targetul ăsta de preț. El a zis “merci, am comenzi de nu pot face față și mă gândesc să cresc prețul.” Just! Nimic de zis! Ca să vă faceți o idee, pretul la raft pentru ce doream eu, era undeva de 5 ori mai puțin. Sigur, piele poate mai subțire, cusătură poate nu la fel de bună, sigur nu mă ține toată viața, deși cu puțin efort, nu se știe.

Și acum revenind la ideea de hand-made. Mi se pare că toată treaba asta e pervertită în sensul că oamenii cer chestii hand-made, doar pentru că sunt hand made, e o modă, e jmecherie să ai ceva hand made, un fel dedeclarație, de revoltă, că tu sprijini micii meșteșugari și ești împotriva globalizării și a corporațiilor hapsâne, iei hand-made ca un fel de status socio-politic și cultural. Și pentru asta ești dispus să plătești de X ori mai mult.

Ei bine ăsta nu mi se pare un comportament firesc. De partea cealaltă producătorii n-au ce face, ei vând, atât cât pot produce, dacă au cerere, cresc prețul. Ăsta e efectul normal atunci când nu poți mări producția. Irațional e comportamenul consumatorilor de hand-made, care de cele mai multe ori, nu caută să-și satisfacă nevoia cu un produs hand-made pentru că acesta e mai bun, mai rezistent etc., ci pentru că vor să etaleze un anumit status social, vor prin asta să facă o delcarație socio-politică. Și pentru asta renunță la rațiunea consumatorului, la eficiența cumpărăturilor. Ei practic amestecă două nevoi din zone diferite.

Ai nevoie de o bicicletă. Dar nu te duci să iei una pt nevoile tale, iei una făcută manual, asamblată, eventual și folosită puțin, dar pentru care plăteșți de 3 ori prețul. Dar, hey, cine are biclă unicat, hand made și e și prietenos cu mediul? Cine luptă împotriva corporațiilor care vând o biclă mai bună decât janghina ta, dar de 3 ori mai ieftină? Cine luptă împotriva exploatării forței de muncă din lumea a 3-a? Tu, tu ești parte din salvare. Și asta te face să te simți bine. Deși nu schimbi nimic. Practic plătești ca să te simți bine tu cu tine că ai încercat să schimbi lumea și nu faci umbră pământului degeaba. Asta e schimbul real: bani contra social statement+ self esteeem.

Cumpărătorii de hand-made sunt iraționali, nu știu pe ce dau banii și majoritatea nu pot să evalueze munca depusă pentru un produs hand-made, pentru că în sinea lor, ei nu pentru asta plătesc. Nu-i interesează neapărat calitatea produsului, ci doar faptul că e făcut manual, e unicat, pot prin asta să-și afișeze poziția și filosofia vis-a-vis de lume și societate.

Nu zic despre treaba asta că e ceva greșit, zic doar că treburile sunt amestecate și nu sunt sigur că iese ceva bun. Intuiția îmi spune chiar că producătorii hand-made vor fi tentați să facă rabat la calitate, pentru că de fapt, nu asta li se cere. Va fi suficient să coși ceva de mână și oricât de prost ai face-o se va vinde mai scump automat! Pentru că există consumatori needucați, care caută să-și găsească rostul în viață, nicidecum, un produs de calitate, cu durată de viață mai mare și așa mai departe.

Eu unul nu sunt așa. Eu merg în piață pentru că brânza de acolo e mai bună decât aracetul din supermarketuri. Și merg în piață la un anume producător de brânză pentru că ăla face brânza cea mai bună. De exemplu, duminică am ajuns mai târziu în târg și fetele de unde luam eu, plecaseră, vânduseră toată marfa. Am fost nevoit să încerc de la ceilalți 6 vănzători de brânză: zero, nimic, nada. Sare cu apă. Nici una nu mi-a plăcut. Am ales răul cel mai mic pentru că nu mai aveam deloc brânză, dar nu era ce trebuie.

7 thoughts on “Problema cu “hand-made”

  1. Mi-am cumparat un portofel + borseta de piele handmade, de la un targ de craciun in 2013, de la un mester de chimire, pe care am platit 100 lei. Anul asta am zis ca e cazul sa fac upgrade. Am pus o intrebare unuia din lista de cunoscuti pe facebook care se ocupa cu asa ceva. Am primit oferte intre 500-700 lei …

  2. Ai dreptate in general hand made a capatat o alta semnificatie, scump in primul rand…

    Doar ca hand made si diy sunt lucruri diferite..

      1. Clar productia de serie e mai scumpa da’ .. s-a ajuns la “pai da dar e hand made”, la modul real nu orice lucru facut manual e arta si nu orice obiect necesar are nevoie de atata sudoare si apreciere cat cere titulatura de “hand made”.

        Aceeasi treaba si cu portofelele, pana la un punct sunt doar niste portofele, nu exista nici un motiv glorificat sa le platesti de 5 ori mai mult cat timp:
        1. iti completeaza nevoile
        2. nu au un super aspect
        3. cat timp nu au un caracter artistic lipsa unei linii de productie devine doar o corvoada suportata de consumator

        (scuze poate uneori sun mai din topor asa, te urmaresc de ceva vreme si am realizat ca am doar interventii dintr-o bucata, sunt mai friendly in real life :)) )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com