Trista fu ziua de ieri!

Mortua est Asus-ul meu cel de fiecare zi din 2008 si pana ieri… In ultimii 4 ani de zile a fost cu mine peste tot, prin Canada, Germania, Belgia, Austria, Elvetia, Grecia, Bulgaria si cam peste tot in Romania. A fost pe mute acolo cand m-am insurat, i-a anuntat pe cei dragi cand s-a nascut fi-meu, cu el am pozat fiecare colt al casei cand s-a construit.

El mi-a dat vesti bune si vesti mai putin placute, uneori m-a scos din ratacirea mea de pe coclaurile elene, a mai dat-o si-n bara, ce-i drept, pe stradutele Atenei, dar i-a oferit in schimb clipe de fericire lui David facandu-i cunostinta pentru prima data cu tehnologia. I-a suportat stangacia lui de bebelus si a incasat cu stoicism toate loviturile, scaparile si stransorile si toate chinurile la care-l putea supune.

Au fost clipe frumoase, a imbatranit frumos, i-am prelungit traiul cat am putut, dar ieri, incet, pe ascuns, in linistea si intunericul buzunarului de la blugi, si-a dat duhul. Beculetul verde a mai clipocit pana spre seara, cand s-a stins definitiv. Zadarnic am incercat sa-i dau curent. N-am mai putut face nimic. Era timpul lui.

Rest In Peace my dear ASUS! You’ve served me well! It’s time for something new.