Să învățăm să ne apărăm cu pietre

Chestia asta e foarte tare. Practic, subconștientul colectiv pregătește generațiile viitoare pentru vremuri intresante:

O școală dintr-o zonă rurală a statului american Pennsylvania îi învață pe elevi și profesori să se apere de atacatorii înarmați cu ajutorul pietrelor.

Directorul școlii zice că e mai eficient așa decât să te bagi sub bancă și să aștepți. Ceea ce nu e rău, dar e discutabil. Iar o mamă zice că:

Am ajuns în punctul în care avem nevoie de creativitate ca să ne protejăm copiii. Să arunce cu pietre spre un posibil atacator este o opțiune

Îmi amintesc și eu din copilărie de o bătaie d’asta cu pietre în loc de bulgări. Adrenalina era mult mai mare decât la bulgari (fie ei și din gheață) eram puțin dincolo de limita de joacă, iar loviturile nasoale erau doar alea în cap care se lăsau de cele mai multe ori cu cucuie, rar cu capul spart. Cumva știam noi sa nu dam chiar serios, doar că după o lovitură dureroasă invariabil se gasea unu să ia in serios treaba si atunci se lăsa cu proba de viteza la suta de metri și se termina distracția.

Nu știu cum naiba ne veneau ideile astea și de la ce ne luam, dar se mai întâmplau și d’astea.