I-am auzit pe mulți vorbind despre asta și chiar și noi ne-am gândit la ideea următoare: cum ar fi să te retragi la o pensiune, într-o stațiune liniștită și să-ți vezi de viață și de cei câțiva turiști pe care-i primești?
Da și nu prea! Din mai multe motive:
1 – o stațiune liniștită, înseamnă lipsă de turiști de fapt. Deci și de bani. Și mai înseamnă de fapt și lipsă de gaze, de drumuri, de canalizare, de infrastructură și de confort, în general. Altfel se aglomerează! Și iar nu e bine!
2- Să stai la o pensiune ca și administrator, fie că eșți proprietar, fie că o ai în gestiune/chirie, presupune multă muncă. Și putere de muncă fizică. Deci să faci asta la pensie sau spre vârsta de pensionare, s-ar putea să nu fie o idee bună. Decât pentru vreo 5-10 ani maxim și asta dacă nu te iau bolile mai din timp.
3- Dacă nu poți să faci tot felul de chestii singur, lucruri simple cum ar fi curățenie, spălat lenjeriile, făcut căldură (daca ai centrală pe lemne și nu ești în putere să gestionezi treaba asta, ești la mâna localnicilor șacali care te vor băga în faliment), dat o mâna de vopsea, strâns un șurub la uși, la balustradă și tot felul de mărunțișuri de bricolaj, vei plăti pe cineva să facă toate astea. Și vor fi scumpi, dacă-i vei găsi și vei da faliment rapid! Chiar dacă primești turiști la negru (fără factură), tot va fi greu să supraviețuiești.
Altfel, am ieșit un w.e. din București și dacă mai era cazul, vă spun că e sărăcie mare în restul țării. Mergi zeci, sute de km, prin sate, vezi sute și mii de case și n-ai cum să nu te întrebi: oamenii ăștia din ce trăiesc?! Unde lucrează?! Și-ți cam dă cu virgulă și te ia cu friguț!
