Sigur, nu le dați telefoane copiilor

Sigur, nu le dați telefoane copiilor

Ca să nu ne pierdem timpul aiurea împreună, spun de la bun început că, în opinia mea,  e o mare prostie să-i ferești pe copii de telefoanele mobile. Știu ca e mai ușor să le tai macaroana de la început decât să-i urmărești ce fac pe telefon, ce jocuri se joacă, să nu stea prea mult, etc. Dar nu cred că e ok așa, pe logica asta: hai să interzicem cu totul. Lucrurile trebuie nuanțate.

Povestea este următoarea: Sâmbătă a avut loc ceva concurs gen olimpiadă, faza pe județ, motiv pentru care ne-am prezentat regulamentar cu omulețul din dotare la școala unde învață. Lume multă, copii deștepți, lume bună, as good as it gets pentru Măgurele.

Din motive organizatorice specifice României, lucrurile au degenarat ușor de la program. Nici nu mai contează că părinții au fost informați într-un fel, că testarea a început mai devreme chiar și cu juma de oră și așa mai departe. Nici n-ar trebui să ne mai mire chestiile astea. Dacă ai ajuns până aici în România ar trebui să te aștepți la chestii de genul ăsta. Dacă nu, e nasol.

Revenind. Părinții și-au adus copii la test/concurs, știau că durează cam 1 oră i-au lăsat în școală și ei s-au dus care pe unde la o cafea, la mici cumpărături de sâmbătă dimineața, ritualuri de orășel micuț. La fel și noi, mers juma de oră în Mega și revenit la școală. În 5 minute de când am ajuns iese și copilu pt că terminase puțin mai repede. (începuse mai repede cu juma de oră decât era programat). Pe lângă el mulți alți copii care deasemenea terminaseră mai repede.

Cred că am stat mai bine de juma de oră cu vreo 2-3 copii pentru că nu ajunseseră părinții lor. Vreo 2 erau colegi cu fi-meo, nici o problemă ne știam, am sunat părinții au venit repede. Așteptând acolo un altul începuse deja să plângă. Am încercat să vorbim cu el, ne-a zis că plânge pentru că n-a venit taică-so să-l ia. I-am explicat să stea liniștit că vine tati să-l ia. Că el a terminat mai devreme și tati nu știe. S-a mai liniștit el, ne-am împrietenit, i-am zis că stăm noi cu el până vine tati.

Pentru că aveam niște treburi am zis să scurtăm așteptarea:

Ai telefon?

Nu, zise printre suspine.

Știi cumva nr. de telefon al lui tati să-l sunăm să-i zicem să vina mai repede?

Nu.

Știi ce mașină ai? Poate e în parcare și o găsim. Poate e tati acolo.

E albă.

Știi numărul?

Nu.

Dar știi ce model e? Ce marcă? Ce stemă are?

Are un leu desenat.

Ok. Deci e un Peugeot alb.

Nu l-am găsit. Așa că am mai așteptat puțin. În cele din urmă a venit tati să-l ia. L-a văzut și a fugit la el fără să ne mai zică ceva. Spaimă, plânsete și o sperietură pe care poate n-o s-o uite prea curând pentru că mobilul e bau-bau, radiază chestii sau jocurile îi prăjesc creierii.

Terminați cu prostiile. Da-ți-le fraților telefoane, învățați-i să folosească tehnologia la lucruri cu adevărat utile, să caute informații, să sune când au o problemă, să folosească GPS-ul, să facă o poză, etc. Nu fiți babalâci, țineți pasul cu timpurile!

11 thoughts on “Sigur, nu le dați telefoane copiilor

  1. Problema ce trebuie rezolvata e ca telefonul e un instrument si trebuie folosit ca atare.
    Ma chinui sa expic copilului ca nu e ok sa isi verifice mesajele la fiecare 10 secunde, nu e ok sa tina telefoul in mana constant, nu e ok sa se uite la el la fiecare 15 secunde si tot asa. A inceput sa se prinda putin si sa se mai linisteasca.
    Astea dau dependenta si nu doar la copii. I-am povestit de sindromul “frica de a nu pierde ceva” ca asta il afecteaza cel mai mult. Explicat frumos ca daca cineva are o urgenta, il va suna. Mesajele se verifica mai rar.
    Si telefonul nu se foloseste non-stop cand te joci. Faci pauze. Si nu oricum nu ai nevoie sa te joci non-stop pe telefon. Poate 30 de min pe zi e de ajuns.
    Cat despre numere de telefon utile, stie ce are nevoie, in concedii are mereu asupra lui o hartie cu numele de telefon. Imi stie si masina, inclusiv cu numar de inmatriculare 🙂
    Dar e o lupta pentru ca, ei bine, copii. Si nu e tocmai usor sa inveti copilul cu tehnologia. Dar se poate.

  2. Aici e o paine de mancat pentru ca 90% dintre oamenii care iau decizii gandesc cu curul de regula. La copii trebuie sa le dai telefoane ca si la batrani, dinalea cu butoane mari la care sa tina mult bateria. Nu ultimul ragnet de iPhone, nu ultimul model de Samsung. NU, ceva Nokia rezistent si eficient. Asta din diverse motive:
    1. Copilul nu are ce face cu atat de multa tehnologie cat e plecat de acasa, indiferent de varsta, dar ii trebuie ceva prin care sa comunice la nevoie.
    2. Copilul nu are grija de telefon, il scapa pe jos cand se joaca etc. Deci nu e oportun sa-i iei ceva ultraperformant pentru ca o sa-l strice la scurt timp si o sa vrea altul. Din nou regula asta se aplica indiferent de varsta. Dureaza pana cand copilul se invata sa fie responsabil si intelege cum sta treaba cu banii, iar asta cu siguranta n-o sa invete la scoala.
    3. Cat e la scoala copilul n-are nevoie sa fie distras asa ca mai bine sa se joace snake pe un Nokia 3310 pana se plictiseste decat sa o arda pe Facebook de pe iPhone. Repet, indiferent de varsta si cat timp e la scoala.
    Cand e acasa vorbim de cu totul alta situatie. Nu ar trebui privat de tehnologie.
    Da stiu, or sa rada colegii de el pentru ca nu e cel mai cool din scoala. Daca o sa i se explice putin treaba asta cu “cel mai cool” atunci cu siguranta o sa inteleaga anumite chestii.
    Solutii exista mereu, dar oamenii sunt prea orgoliosi si ignoranti ca sa apeleze la ele.
    P.S. Daca se intampla aici in Spania asa ceva, cei care organizasera olimpiada erau direct responsabili de soarta celor mici si in cazul in care parintii nu ajungeau la timp din oarecare motiv, profesorii erau obligati sa faca refereat pe langa serviciile sociale. Desigur asta in contextul in care nu exista o problema de comunicare si parintii respectivi nu respectau ora stabilita.

    1. Părinții au cam respectat, dar profesorii au început mai devreme pt că dacă tot au venit mai devreme toți copii așa cum le-am zis, de ce nu. Plus că de Florii se mănâncă pește pe grătar. 😀

  3. Si sa nu mai mentionam ca facebook e no-no pentru copii.
    Si de asemenea exista aplicatii de control parental decente.
    Bitdefender are una, dar e foarte la inceput si aiurea.
    Kaspersky are Safe Kids care e o solutie aproape completa si foarte usor de folosit.
    Instalat pe telefon Safe Kids si stiu ce apeluri a efectuat/primit, sms-uri, site-uri accesate, aplicatii etc. Si se pot bloca individual.
    Bineinteles ca telefonul e unul vechi, dar isi doreste unul nou. Gen Huawei P20. Am zis ca o sa-i cumpar unul daca trece examenul de germana in vara. Sper sa fiu nevoit sa ma tin de cuvant. 🙂
    Dar am vazut pe propria piele cat de aiurea e dependenta asta la copii. Si cat de greu e sa o rezolvi.

    1. Controlul parental e o mare teapa data de producatorii de antivirus care integreaza functii doar asa, ca sa fie acolo. Sistemul de control parental blocheaza site-urile la nivel de DNS si un copil destept, sau care stie ce sa caute pe Google, poate afla ca daca face override pe DNS sau foloseste un browser cu VPN gratis integrat, gen Opera se poate pisa pe controlul parental.
      In definitiv ideea nu e sa tii copilul intr-o cusca de cristal. Internetul e doar o reflectare virtuala a vietii reale. E la fel de periculos si in viata reala si cel mai probabil inainte sa-i blochezi chestii fara nicio explicatie e bine sa-i explici ce si cum. Eu am descoperit internetul la 14 ani fara controale parentale sau mai stiu eu ce. Nu cred ca am ajuns un ratat din cauza asta ci ca am invatat o gramada de chestii pe care in viata reala nu aveam sansa sa le invat.

      1. Ai dreptate Mălin. Ăsta e unul din motivele pentru care Bitdefender, de ex., nu și-a bătut capul prea tare cu parental control: e ușor de “păcălit”.

      2. @malin de acord, insa la asta al meu chestia functioneaza.
        Si e prea praf la engleza ca sa inteleaga chestii gen DNS si altele. Cand o sa creasca, o sa fiu fericit daca reuseste sa treaca peste aplicatia de control. Nu sunt imposibil, insa incerc sa stiu pe unde isi petrece timpul online si nu il trag de urechi sau sa ii reprosez ceva.
        Ce ma enerveaza e ca vorbeste aiurea uneori cu diversi pe care nu ii cunoaste. E prea “inocent”.
        Dar totusi, daca reuseste sa treaca de aplicatie o sa-i cumpar un tort :)) Cusca de cristal nu e o solutie, de acord. Dar nici sa nu stii ce face.

      3. Trebuie urmăriți într-adevăr. I-am pus pe ai mei sa dea jos un joc gen grand theft auto. Le-am explicat de ce nu cred că e ok și l-au dat jos singurei. Din când în când mai iau tabletele la verificat, curățat, închis aplicații, restartat etc.

      4. Ideea e ca mai devreme sau mai tarziu copilul o sa vada treaba asta ca pe o provocare si orice tentativa de a-l tine in cusca e sortita esecului. Ceea ce, conform unor “experti” cu care sunt de acord si eu, trebuie facut e discutat cu ei si lamurit cam cum sta treaba. Nu stiu cat de mult ajuta Google Translate, dar de curand am dat peste articolul asta: https://zpoz.net/jj6qP apropo de subiect.

  4. Eu ma gadesc din ce in ce mai serios la un smartwatch d’ala special de copii, cu gps si buton de suna la un singur numar prestabilit si alerta daca paraseste zona prestabilita (gen scoala). Cu un telefon normal cred ca ar avea prea multi factori de distragere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.