Vedeam mergând azi spre birou, cum angajații unei firme de amenajat spații verzi, plantau panseluțe și lalele. Foarte frumos. Toate se vedeau așa frumos pe iarba aia îngrijită, tunsă scurt și verde. Așa se vedea acum 2 zile și la vecinu meu, nea Tudor. O grădină de vis, ce să mai. 2-3  zile atât durează minunea asta.

     Uitându-mă cum le plantau și le aranjau, pe Kiseleff, n-am putut să nu mă întreb care sunt costurile din spatele acestor amenajări. Pentru, să zicem, 300 m de bulevard au muncit vreo 5 oameni aproape o zi, plus, bulbi, plus transport, plus mentenanța până în stadiul ăla. Deci complicat și costisitor. 

     Daaa, dar uite ce frumos se vede. 3 zile. Că dup'aia se trec. Așa sunt lalelele. Se trec repede. Și nu e vorba doar de lalele. Dume legate de spațiile verzi se tot fac. Tot azi am dat peste o filmare în care niste ierburi roșiatice erau plantate lângă o bancă în parc. Se vedeau frumos, doar că atrăgeau țânțarii sau ceva gâze si puteai sta pe banca aia.  Firmele care se ocupă cu așa ceva, au tot felul de ciudățenii de plante pe care le bagă pe gât primăriilor la prețuri exagerate, alea se usucă din varii motive după care iar și iar vin cu alte idei de amenajare a diverselor spații, cu alte plante, cu altă muncă și tot așa. Rețeta e exact cum zice și Vali aici: facem o treabă, dar nu prea bine ca să aibe ce să se strice, ca noi să avem ce repara ca să trăim în continuare. Și taxele cresc de la an la an și noi plătim și apoi mai și votăm. Dar e frumos cu lalele.