h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: București

S'karp sunt ce trebuie

haivas

Aveam nevoie de niște încălțări care să reziste la apă și la uzura dată de pedalele bicicletei, borduri, apă și alte aspecte impuse de bike2work. Și care să nu fie foarte ciudate la birou. Adică să nu mă schimb de ele pt că arată prea ciudat.

En fin, câte puțin din toate pentru că, aparent, chiar nu le poți avea pe toate, am ajuns la o pereche de s’karp:

  • Talpă ortopedică pe dinăuntru,
  • talpă vibram pe exterior,
  • piele destul de groasă, solid făcute, par să fie genu care rezistă.
  • La pedalat sunt foarte ok, nici nu simt pedala în talpă,
  • rezistă la apă.
  • Se întrețin cu spray de silicon.
  • După 2 saptămâni nu put absolut deloc. (știți cum unele încălțări put, pur si simplu orice le-ai face, după doar câteva purtări)
  • 250/270 sau pe acolo de lei
  • garanție 365 zile.
  • Nu prea gasești mărimile cele mai cerute (42,43)
  • E brand românesc, de la Brașov, dacă aveți fetișuri d’astea cu branduri naționale.
  • Au magazine în mai multe orașe din țară, în București sunt și în Mall Plaza și Mall AFI Cotroceni.

De ce se vor fura biciclete în continuare!

haivas

Știți știrea aia în care se spunea că în București se fură 2 biciclete pe zi? Și poliția e degeaba?

Ei treaba asta va continua din varii motive care se rezumă la următorul: it’s good business!

Magazinele online de biciclete nici măcar nu s-au “obosit” să facă butonul ăla din care alegi plaja de preț mai mic de 2100 lei. Adică la ei nu găsești biciclete sub 2100 lei. Cât era salariu mediu? puțin peste suma asta parcă, nu?

O bicicletă ciclocross, adică un fel de semicursieră pentru ăia născuți prin 1980, se învârte pe la 4000 de lei, iar în sus cerul e limita 12000 lei și tot așa. Nu mai zic de alea profesionale că schimbăm moneda!

Apropo de asta, citeam undeva de un lanț de biciclete pt nu-știu-ce ce echipă de la nu-știu-ce concurs: 6000€, doar lanțul, pt că e special. Plin de fițe și marketing și domeniul ăsta! Închipuiți-vă că oamenii care iau biciclete de mii de euro ca să meargă prin oraș sau la serviciu cu ele, se uită la cât de frumoasă e sudura elementelor cadrului bicicletei. Adică se uită la “solzii” ăia pe care îi face un sudor profesionist. Și dacă sunt nașpa, adică inegali la nivel de mm., atunci e un minus la toată bicicletă și deja e cam nașpa.

Bă, voi vă dați seama ce defecți sunt unii oameni? Să dai 500€ pt că sudura e mai nu-știu-cum? C’mon! Nu mă înțelegeți greșit, cine are de dat să dea frate, iar cine are de luat, să le ia banii dilimandroșilor, pentru că nu e altă rațiune în chestia asta decât piticii lor de pe creier! Problema e că d’aia nu există biciclete normale, pt oameni normali la prețuri decente, pt există o piată de “speciali” dispuși să dea sute de euro pe bărzăuni și pe 10g în plus la greutate, în condițiile în care ei o freacă de 5 ori pe an pe calea Victoriei.

foto

Revenind, eu înțeleg: materiale, aliaje, figuri, cerere și ofertă, nu e prost cine cere și așa mai departe. Dar până când biciclete relativ normale, nu vor fi accesibile unor oameni relativ normali, furtul de biciclete va fi o afacere bună. Oricât de moralist ai fi tu, tot de gâdilă ideea de a da 1500 lei pe o bicicletă de 6000 lei sau de 5000 lei. Vorbim de o “reducere” de 90%. Și știm cu toții cam cât de morali și cu coloană sunt românii. Iar pentru hoți, e relativ ușor. Ce investiții au? Un flex de 300 lei? un clește și mai ieftin? Și ceva risc management, care de fapt e și ăla spre zero, pentru că le e mai frică de proprietarii de biciclete decât de poliție.

Am văzut tot felul de start-up-uri cu soluții antifurt de biciclete, GPS trackere, lacăte legate la aplicații, vopsele care o fac să pară ruginită, you name it. Băi, nimic aplicat, nimic din toate alea nu am văzut pe străzi. Aparent cea mai sigură soluție e lanțul de neam-prost, d’ăla gros și greu cât juma de biclă, cu zale pătrate, lacăt și acoperit de material textil sau ceva furtun de plastic.

Așa că nu ne rămâne decât să keep calm și să legăm bicla!

Chestii pe care le poți face ca să ieși din datorii

haivas

Prepper Princess vorbeste despre realitatea din SUA, care uneori se aseamănă cu ce avem noi pe aici, dar nu întotdeauna.

Cele 3 chestii de bază pe care zicea ea ca le poți face sunt:

1- reducerea stilului de viață. Adică scăderea lui, oarecum, renunțând la lucrurile costisitoare.

2- Creșterea venitului. Și aici sunt niște variante.

3- Să ții evidența și să planifici pe ce se vor duce banii. Adică un fel de plan de cheltuieli, în locul unui raport de cheltuieli la sfârșitul lunii.

Să le luăm pe rând:

1- Scăderea stilului de viață: să gătești acasă ca să nu mai mănânci la restaurant, să-ți faci săpunul pentru mașina de spălat, să-ți speli încălțămintea ca să nu-ți mai iei alta, să-ți mai coși unele haine ca să nu-ți iei altele, să-ți iei șampoane ieftine, chestii de machiaj nobrand, pt masculi înseamnă mai puțină bere și șuncă, mai puțin alcool etc.

Ei, pentru noi, toate astea sunt niște chestii de tristă amintire a vremurilor comuniste, când ne coseam șosetele, nu ca să nu ne luăm altele, ci pt că nu găseai altele, cârpeai hainele pt că nu găseai haine peste tot și în general trăgeai de toate bunurile de genul ăsta cât puteai de mult pentru că era o penurie de bunuri de larg consum. Pur si simplu nu se găseau, pentru c-a plătit Ceaușescu datoria externă. Niște cretini!

Acum, sigur lucrurile s-au schimbat. O pereche ieftină de expadrile sau adidași e cât o friptură sau un burger jmecher pregătit de un bărbos, berea e mult mai ieftină și peste tot, hainele sunt ridicol de ieftine și la fel și mâncarea.

Dar și acum poți face chestii ca să-ți reduci cheltuielile din viața de zi cu zi. Citeam undeva că 35% din venitul românilor se duce pe mâncare. Dar asta pentru că venitul e foarte mic. Poți economisi și daca mănânci de acasa sau acasă, dar deasemenea poți înlocui șamponul si balsamul și gelul de duș (fac peste 50 lei astea?) cu un săpun natural de 16 lei. Ca bărbat poți să-ți iei o masină de tuns de vreo 100-200 lei și din 3 tunsori și aranjări de barbă ți-ai scos investiția în mai puțin de 1 lună. Sigur că nu va fi la fel, dar ăsta e un exemplu de sacrificiu.

Poți să mergi mai puțin cu mașina. Oricum mai toate orașele mari sunt imposibile din punct de vedere al traficului. Deci 6-7 luni pe an poți lua bicicleta sau pur și simplu să MERGI PE JOS, economisind și banii de mers la sala de sport. Fiecare își găsește rețeta lui, fiecare stabilește ce e important pentru el, și ce nu, la ce vrea să renunțe și la ce nu.

2- Creșterea venitului: Prepper princes zice ceva de genul: unul sau ambii membrii ai familiei să-și mai ia un jobuleț cum ar veni. Unul mai mic, ocazional, sezonier, de genul, baiatul ăla care are grijă de parcarea yahturilor sau vanzator la magazine în perioada aglomerată de sărbători sau la o spălătorie auto sau poți împărți chiria cu cineva dacă ești singur.

Chestiile astea se potrivesc cu realitatea din România ca nuca-n perete. Dacă lucrezi la o corportație prin București timpul rămas pentru o a 2-a slujbă se numește week-end sau noapte. Deci n-ai timp de a 2-a slujbă sau poți să tragi tare 1 an maxim 2 până clachezi. Orele suplimentarea plătite sunt foarte rar întâlnite. De cele mai multe ori sunt o glumă. Deci și asta pică. Dacă ești bugetar, cel mai probabil ți-e prea lene să mai iei al 2-lea job, mai ales că salariile la stat sunt relativ ok.

Ce poți face în România pentru extra venit?

Asigurări la colegii de birou, dacă mai merge chestia asta. Câtă vreme asta nu te pune pe drumuri și nu-ți generează alte costuri. Dar și aici comisioanele sunt o minciună, o glumă sinistră, jobul ăsta de agent de asigurari, e scursura tuturor joburilor. Dar să zicem că-l faci on the side, adică din mers, cum ar veni și dacă nu curge pică, deci îi iei, nu-i dai. Incă nu s-au mutat toate asigurările pe online, automatizate?

Joburi online. Ceva mai serioase sunt joburile online. Dacă te pricepi să faci ceva online, design, photoshop, programare, mentenanță IT sau alte chestii similare pe care le poți face remote, asta iar e o chestie pe care s-o faci în pauza de prânz, printre pricături, la sfârsitul programului sau mai devreme la job, oricând ai o fereastră de la jobul tău propriu zis. Știm cât de mult se freacă menta și-n corporații, câte ședințe ar putea fi un mail și așa mai departe. Dacă ești bugetar nu mai zic. Timp s-ar găsi!

Produse bio. E o adevărata nebunie pe zona asta. Oricine are acces la grădina lu’ mamaie sau la stupii lu’ tata sau la orice produce mâncare la țară și are mai mult decât îi trebuie, mai vinde și pe la birou. Și chestia asta am văzut-o și la oamenii cu salarii babane, pe poziții de upper middle management, cu multe mii de euro salar lunar. Da, vinzi, miere, zmeură, ouă, carne, zacuscă, vin. Orice! Piața, cumpărătorii, sunt colegii de corporație, de clădire, de departament. Îmi arăta un coleg un live streaming de la stupii lui de la Buzău sau p’acolo. A scos din sertarul de la birou un borcan cu miere. Deci aici s-a ajuns.

Concluzii:

Per ansamblu, stilul nostru de viață e destul de jos ca să mai ai ce să reduci la el astfel încât să facă diferența la buget la nivelul sumelor împrumutate. Sigur dacă ai o rată de 5% din venit se poate, dar nu acolo sunt problemele ci acolo unde ai o rată lunară de 50% din venit și veniturile sunt medii sau mici.

Sursele unui venit suplimentar on-the-side sunt destul de limitate. Dar cea mai mare problemă rămâne timpul liber, timpul disponibil pentru a face și altceva în afară de jobul principal.

Cea mai mișto geantă de bicicletă pentru #bike2work

haivas

Pentru că nu se mai poate circula prin București, în ultimii ani merg 6-7 luni pe an cu bicicleta la job. În timpul ăsta am încercat 3-4 variante de cărat catrafusele aferente (haine de schimb, deodorat, pompă, cameră de schimb, setul de chei de bicicletă, etc).

  1. Rucsac. Prima și cea mai la îndemână variantă. Am folosit-o o perioadă. E ok mai ales în sezonul rece. Dezavantajul este că transpiri mai ușor pe spate și automat trebuie tricou de schimb chiar și în sezonul mai rece, primavara devreme sau toamna târziu. În perioadele astea dacă nu mă imaginez la concurs eu merg destul de lejer încât să pot pedala în hainele de birou. Avantajul ar fi că rucsacul e purtabil în aproape orice situație, e ok si pt birou, e încăpător etc.
  2. Geanta 1. Ca să evit chestia cu rucsacul în spate și transpirat pe spate chiar și când nu e cazul, în zilele mai reci, am pus portbagaj la biclă și am luat o geantă cu prindere speciala de portbagaj.

Asta e foarte încăpătoare, ușoară, ploile mai serioase trec prin ea, și nu are husă impermeabilă. E ok pt piață când ai multe chestii de cărat. Cu două d’astea înlocuiești un portbagaj mai mic. Exagerez, dar p’acolo.

In plus, e foarte ciudat de cărat în mână, de mâner. Fiind foarte lungă, înaltă, se bălăngăne într-un mod nenatural atunci când mergi pe jos cu ea în mână.Mie mi se pare ciudat și ridicol!

3. Geanta 2 E ceva mai bună decât prima, înserția aia de carton sau ce-o fi e mai tare, stă mai bine pe portbagajul de bicicletă! E mult mai rezistentă la apă. Practic nu mi s-a udat nimic în ea indiferent de ploaie. Destul de încăpătoare și asta, dar nu la fel ca prima. Are o metodă mai ciudată de închidere, prin înfășurarea gurii de acces, ceea ce îi reduce mult din capacitare, dar în același timp o face impermeabilă. E mai puțin lungă decât prima, dar se balangăne la fel de ciudat când e purtață în mână. Dacă ar fi avut ceva de pus pe umăr, ar fi fost mult mai bună. Merge și asta pt mici cumpărături la Lidl.

4. Geanta 3 și cea mai bună de până acum e asta:

Pros

  • are bretea de pus pe umăr.
  • breteaua are 2 magneți care se țin lipiți de alți 2 magneți de pe geantă atunci când o ții pe suportul de bicicletă ca să nu atârne pe jos.
  • are sistemul ăla de prins pe portbagaj camuflat într-un buzunar în spate. Ceea ce e foarte jmecher, zic eu, pentru că-ți permite să o folosești ca pe o geantă de umăr normală. Chestia asta e utilă în special când mergi la evenimente și trebuie să-ți iei cămașa aia bună.
  • la bretea are sistemul ăla rotativ, la ambele capete, care nu lasă breteaua să se răsucească.
  • are loc de pus luminițe de bicicletă pentru vizibilitate
  • vine cu husă impermeabilă deși și geanta în șine pare destul de rezistentă la ploi.
  • are diverse buzunare, cu fermoare și tot felul de compartimente.
  • are un buzunar exterior, unde poți pune telefon sau portofel sau ceva ce ai nevoi să iei când ești în oraș.

Să recapitulăm soluții la traficul din București

haivas

1 – Dusul copiilor la școală. Dacă s-ar rezolva cumva asta, 30% din problemă ar fi rezolvată. Serios, săptămâna asta de vacanță, s-a circulat în București ca-n 1987. Exagerez! Dar aproape normal, ne-am putut mișca. Cum? Nu știu, să nu-i mai ducem fix până în fața școlii, să-i învățăm să treacă strada ca să nu mai ocolim o grămadă pt ei. Sau chestia asta cu abonament gratuit la STB+ceva pază în stb în zona școlilor, nu știu cum, dar unii nu-i lasă pe copii cu STB din motive de siguranță.

2 – intermitent la dreapta la toate intersecțiile

3 – ronduri largi, normale, nu mizerii improvizate.

4 – parcări. Soluții de parcări care să elibereze benzile ocupate.

5 – adunat rablele inutile. Știu proprietate bla, bla. Există soluții!

6 – pasaje. Subterane, supraterane, pietonal, auto.

7 – Semafoare sincronizate cred că s-au inventat acum 30-40 de ani. Dar noi n-avem. Not really!

8 – taxe în zonele aglomerate?

9 – piste de biciclete făcute cu cap

10 – trotuare libere luminate pt cine vrea să meargă pe jos 2 stații

11 – program de biciclete publice și trotinete electrice publice făcute cu cap în zonele unde se pretează.

Ce-ar mai fi? Mașinile de companii. Dacă ai mașină de servici și tu și soția, de ce mai ții și mașina ta? Renunță la una. Sau p’aia de servici las-o acolo n-o adu în cartier că nu e loc. Mai ziceți voi!