Skip to content

h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

  • Știrile mele
  • DIY
  • Eco
  • Tehnologie
  • Contact

Tag: business

De ce se vor fura biciclete în continuare!

11/07/201911/07/2019 haivas

Știți știrea aia în care se spunea că în București se fură 2 biciclete pe zi? Și poliția e degeaba?

Ei treaba asta va continua din varii motive care se rezumă la următorul: it’s good business!

Magazinele online de biciclete nici măcar nu s-au “obosit” să facă butonul ăla din care alegi plaja de preț mai mic de 2100 lei. Adică la ei nu găsești biciclete sub 2100 lei. Cât era salariu mediu? puțin peste suma asta parcă, nu?

O bicicletă ciclocross, adică un fel de semicursieră pentru ăia născuți prin 1980, se învârte pe la 4000 de lei, iar în sus cerul e limita 12000 lei și tot așa. Nu mai zic de alea profesionale că schimbăm moneda!

Apropo de asta, citeam undeva de un lanț de biciclete pt nu-știu-ce ce echipă de la nu-știu-ce concurs: 6000€, doar lanțul, pt că e special. Plin de fițe și marketing și domeniul ăsta! Închipuiți-vă că oamenii care iau biciclete de mii de euro ca să meargă prin oraș sau la serviciu cu ele, se uită la cât de frumoasă e sudura elementelor cadrului bicicletei. Adică se uită la “solzii” ăia pe care îi face un sudor profesionist. Și dacă sunt nașpa, adică inegali la nivel de mm., atunci e un minus la toată bicicletă și deja e cam nașpa.

Bă, voi vă dați seama ce defecți sunt unii oameni? Să dai 500€ pt că sudura e mai nu-știu-cum? C’mon! Nu mă înțelegeți greșit, cine are de dat să dea frate, iar cine are de luat, să le ia banii dilimandroșilor, pentru că nu e altă rațiune în chestia asta decât piticii lor de pe creier! Problema e că d’aia nu există biciclete normale, pt oameni normali la prețuri decente, pt există o piată de “speciali” dispuși să dea sute de euro pe bărzăuni și pe 10g în plus la greutate, în condițiile în care ei o freacă de 5 ori pe an pe calea Victoriei.

foto

Revenind, eu înțeleg: materiale, aliaje, figuri, cerere și ofertă, nu e prost cine cere și așa mai departe. Dar până când biciclete relativ normale, nu vor fi accesibile unor oameni relativ normali, furtul de biciclete va fi o afacere bună. Oricât de moralist ai fi tu, tot de gâdilă ideea de a da 1500 lei pe o bicicletă de 6000 lei sau de 5000 lei. Vorbim de o “reducere” de 90%. Și știm cu toții cam cât de morali și cu coloană sunt românii. Iar pentru hoți, e relativ ușor. Ce investiții au? Un flex de 300 lei? un clește și mai ieftin? Și ceva risc management, care de fapt e și ăla spre zero, pentru că le e mai frică de proprietarii de biciclete decât de poliție.

Am văzut tot felul de start-up-uri cu soluții antifurt de biciclete, GPS trackere, lacăte legate la aplicații, vopsele care o fac să pară ruginită, you name it. Băi, nimic aplicat, nimic din toate alea nu am văzut pe străzi. Aparent cea mai sigură soluție e lanțul de neam-prost, d’ăla gros și greu cât juma de biclă, cu zale pătrate, lacăt și acoperit de material textil sau ceva furtun de plastic.

Așa că nu ne rămâne decât să keep calm și să legăm bicla!

Posted in Prima Pagină, Știrile meleTagged aplicații, biciclete, București, business, creier, marketing, online, plastic, soluții, start-up 6 Comments on De ce se vor fura biciclete în continuare!

Efden răspunde

07/11/201806/11/2018 haivas

Urmarea a articolului ăsta Claudiu de la proiectul EFdeN, mi-a scris un pomelnic de lămuriri din care extrag ce mi se pare esențial:

noi nu suntem un business, nu suntem un startup si nici nu urmarim sa fim unul… noi suntem un proiect educational pentru ca ce incercam sa comunicam cel mai mult, probabil nu ne iese, este procesul in care noi construim aceste case.

Adică sunt implicați studenți care-i “trag de mânecă” an de an să se împlice în proiect. E corect și normal pe undeva. Pentru studenți e o ocazie de a trece ceva în CV, pentru companii studenții sunt bazin de recrutare. E win-win, e ok.

timp de 2 ani am proiectat si construit o casa cu arhitectura traditionala, integrand diverse tehnologii pentru a asigura un confort interior sporit pentru a raspunde nevoilor periurbane, sa incurajam tineri profesionisti ca profesori, doctori etc sa faca trecerea catre zona rurala sau periurban si pentru a profesa acolo, intr un context in care locuinta ta ar fi putut fi achizitionata cu 70 mii de euro, bugetul PRIMA CASA. Acesta este un prototip, un concept, o idee pe care am lucrat, nu ne am fi dorit noi ca ONG si este aproape imposibil sa si realizezi vreodata la scara mare astfel de locuinte sub ideea de business.

Dacă ultima frază e validă, vin și întreb: Scopul educațional care mai e de fapt? Înțeleg ideea de prototip, dar din el se desprinde, de regulă, și ceva pentru mass-market, ajustat astfel încât să fie făcubil la scacră mai mare. Adică înveți studenții, să lucreze cu tehnologii, cu prototipuri, CA SĂ FACĂ CE mai departe? Alte prototipuri? să meargă la alte concursuri? Care e miza și scopul pe termen lung? Teoretic ar trebui ca ei, dacă ajung viitori arhitecți, ingineri, să folosească tehnologiile astea. Se întâmplă asta? Vom vedea dacă se întâmplă asta?

 Am folosit multe principii pasive ca ‘’prispa’’ care actioneaza ca o zona de umbrire care nu permite razelor solare pe timp de vara sa patrunda in casa, dar pe timp de iarna, soarele fiind mai jos sa incalzeasca masa termica formata din pietre din granit la interiorul locuintei. Am folosit lut/argila pentru finisaje interioare pentru o mai buna inertie termica si un sistem de aer conditionat (ne-am fi dorit pompe de caldura sau alte inovatii, dar pe atunci asta am reusit sa obtinem si s a potrivit prototipului ) in combinatie cu panouri radiante cuninfrarosu dispuse pe tavan si perete pentru a ajuta in iernile reci

Aici mă opresc doar la povestea despre inerție care e mai mult teoretică. În realitate, iarna după ce apune soarele, dacă nu faci căldură în casă te caci pe tine de frig în câteva ore. Aia cu inerția termică a granitului durează maxim juma de oră și în mod real nu simți nici o diferență. E ceva acolo, dar mai mult teoretic decât practic. Mie mi-e și mai clar că proiectele astea sunt făcute de teoreticieni, de profesori și studenți care n-au făcut prea multe case și nici nu stau în prea multe case off-grid.

Treaba cu casele off-grid, este că dincolo de teorie trebuie să le “simți” să stai într-una sau să fii aproape de una pe care să o “analizezi” în mai multe momente din an. O casă off-grid este mult mai vie și mai interconectată atât cu natura cât și cu proprietarul ei și obiceiurile lui. Unele chestii se pot automatiza, dar dacă nu ai soare 7 zile consecutiv, tot e nasol oricum ai da-o.

A urmat editia din 2014, unde multe companii ( aprox 70 ) ce au sustinut PRISPA nu au mai vrut sa continue pt ca proiectul desi castigator, a fost vandut si nu se mai poate marketa. Mai ales ca noi, un Ong unde universitatile sunt fondatoare, nu am fi putut alege calea industrializarii… dar avem un rezultat pe care nu l vad multi. 70 de studenti au avut un proiect de practica minunat si au deschis ochii pentru a dezvolta mai departe in drumul lor in directiile acestea; sustenabilitate, energie regenerabila, eficienta energetica si altele

N-am putut alegea calea industrializării pentru că ONG? c’mon! Făceați repede un srl, angajați studenții ăia și dădeați drumu la treabă dacă ați fi vrut. În schimb, 70 de studenți au învățat ceea ce ar fi trebui să știe din timpul facultății. Au învățat chestii pe care universitățile (alte centre minunate de cercetare rupte de orice realitate) n-au reușit să-i învețe. Tot e ceva!

Acest sistem de incalzire si racire prin panouri uponor l am combinat cu un material foarte fain si neutilizat in Romania, PCM – phase changing materials, material cu schimbare de faza – care este inglobat in peretii de gips carton ai casei prin microcapsule cu parafina care au o proprietate f interesanta – inertie termica pt ca intre 23-26 de grade schimba starea de agregare si fie stocheaza caldura fie o elibereaza cand scade sub 23 de grade. Am adaugat o zona dintr un beton sustenabil – baritina

Despre asta nu știu nimic. Dacă știți voi, ați văzut așa ceva implementat și cum se comportă, ziceți în comentarii.

Am introdus un sistem de automatizare pe protocol KNX si am lucrat pe zona de reinforcement learning, casa sa invete comportamentul utilizatorului pentru a si adapta si mai bine consumurile si productia de enregie sa fie folosita fie pt consum instantaneu, fie pt stocare in baterii (nu multe) suficiente doar pt varfuri pe timp de zi si consumatori vitali pe timp de noapte

Asta e o chestie mișto, dar pompos exprimată. “Casa să învețe” e pur marketing. În realitate, chestia asta, acolo unde se face, se face prin niște automatizări simple gen termostat setat de utilizator după confortul lui. Centrala pornește și se oprește singură după cum o setează proprietarul. Și alte chestii similare bazate pe senzori și comenzi de pornire/oprire de diverse chestii. A învăța un comportament e cam mult spus.

legea la care am lucrat in ultimii 2 ani, de a avea prosumatori. Sa injectezi energia in retea ca persoana fizica, nu sa fii obligat ca in 2012 ca PRISPA sa fie pfa si sa ti vinzi energia pe piata mai marilor in energie.

Legea asta în principiu e o chestie bună. Să vedem cum ajunge la final. Părerea mea e că și într-o formă optimă, adoptarea acestei legi nu va avea ca efect un boom sau o creștere simțitoare a instalării de fotovoltaice. De ce? Gaz ieftin, curent ieftin, sărăcie, educație slabă. Oamenii trăiesc destul de bine plătind curentul din rețea, gazele sunt și vor fi încă destul de ieftine. Educație spre zona eco nu prea avem și nici bani să investim 3000€ doar ca să fim mai eco. Oamenii se uită și se vor uita la portofel își fac rapid niște calcule și dacă nu le dă ce trebuie uită de panouri și-și văd de viață.

Pe scurt EFdeN e despre a sustine anumite valori, implicand studentii, le punem in mana sculele si polobocu! In 8 ani peste 800 de studenti au fost implicati in proiect si la fiecare 2 ani, noi… cei din management, marii patroni ai unui ONG o luam de la capat.. cu alte recrutari, alti tineri, aceleasi pregatiri din facultati si universitati.
E vorba despre invatare, despre greseli si crede ma pe cuvant, am facut mii de greseli! Am fi putut alege alte directii, joburi, plecat din tara altceva..

Nice! Ce să zic…

EFdeN Signature este o noua casa, facuta de o noua runda de studenti si din pacate sau fericire… Dubai sunt cei care au organizat finala.. iar costurile de a ajunge aici au fost si sunt f mari – transprotul casei este de 70 mii, cazarea si mancarea a celor 33 de super-eroi pt 45 de zile sunt mari… stiu, puteam sa nu mergem si sa ramanem acasa. Asa este, dar 100 plus de companii si mii de oameni ne au trimis aici, sa reprezentăm Romania.

Foarte frumos, Claudiu mi-a trimis și poze și mai multe detalii organizatorice și zbateri pe care le-au avut și care fac efortul lor să fie de apreciat. Dar eu nu cu astea aveam ceva.

Vreau să revin puțin la educație, pentru că aici cred eu că ne doare foarte tare. Ce fac ei la Efden e foarte frumos ca educație, dar cu efecte care tind spre zero în viața reală. 

Și dacă tot suntem la ora de laudă, în realitate, educație se face urmând exemple. Pe strada mea acum 9 ani, prin 2009, cam când se gândeau ei să proiecteze PRISPA, am fost primul care și-a făcut o casă în mijlocul câmpului, la 500 m de orice utilități. Imediat după mine a mai venit un vecin, cam pe la jumătatea străzii. Acum, TOATĂ strada Fragilor are cam 8 case offgrid în care locuiesc oameni. Și sunt oameni de toate felurile, corporatiști, agricultori, unu e antreprenor în construcții, unu e bucătar și toți am învățat câte ceva despre treaba asta cu offgrid.Pe pielea noastră, trăind acolo, împărtășind experiențele noastre, ce merge și ce nu.

In medie a apărut cam o casă pe an. Vin oameni și mă întreabă despre terenuri în zonă și le zic că nu e curent. “Dar voi cum vă descurcați?” “Păi cu panouri fotovoltaice.” “Și merge?” “… Merge”, le zic eu cu juma de gură. Și aici se face selecția, unii care vor neapărat să stea la curte și alții care vor bloc cu curte. Pentru unii e game over, pentru alții începe o viață nouă!

Posted in DIY, Eco, Prima Pagină, Știrile meleTagged arhitectura, baterii, beton, business, căldură, campanie, casa, Dubai, eco, educație, Efden, energie, eroi, fericire, fotovoltaice, iarna, ingineri, joburi, locuinta, mare, marketing, natura, off-grid, offgrid, panouri fotovoltaice, portofel, primul, Prispa, realitate, SA, viață, vie, vin 5 Comments on Efden răspunde

Salatele Eisberg sunt ok

30/03/201830/03/2018 haivas

Am mâncat și eu, ca toată lumea din bula în care mă învârt, 3 sortimente de salate de la Eisberg – iubesc salatele. Ce pot să spun e că da. Salatele sunt foarte gustoase în ordinea următoare foarte aproape una de alta. Greek, Caesar, Picnic mix.

Cu bulinuță:

  • Kitul ăsta de salate nu e pentru oricine. E pentru leneși oameni ocupați. Care fie n-au timp să meargă la masă sau vor /trebuie să mănânce pe tastatura, la birou, în parc, în tren, în mașină (da, am mâncat și în mașină o salată și a fost ok ca usability) etc.
  • Pentru mine o salată nu mi-a fost deajuns. Am mâncat 3 la prânz (fără mic dejun în prealabil). Cu mic dejun poate merg 2. Una mi se pare puțin. Poate e suficient dacă bagi și la cină ceva.
  • Sosurile sunt secretul.
  • Roșiile au fost bune, dulci.
  • Alt secret sunt bucățelele de pâinică uscată și de brânză sau mini mozzarela. Faptul ca sunt multe și mici ajuta la un gust cât mai uniform de fiecare dată.
  • faptul că furculița are o latură ce poate fi folosită ca și cuțiț să tai roșiile e genial. Mai puțin plastic.

Bulinuțe care o s-o enerveze pe Nicoleta.

  • E mult plastic. Știu că e super util și nu prea ai ce să pui în loc, e bun pt business etc. E bine că e din ăla reciclabil (PET 1), dar cred că e loc de îmbunătățit. Etajera aia cu compartimente ar putea lipsi, după mintea și pretențiile mele. Roșiile stau bine peste frunze, brânzica e în plastic, sosul e în plastic, toate separate oricum. Da, n-ar fi la fel de estetic, dar eu aș prefera așa decât să produc mai mult plastic. (atenție, reciclarea plasticului nu e o soluție, ci folosirea a cât mai puțin plastic. Nu contează atât de mult că îl reciclezi pentru că asta nu-l face să dispară de pe planetă. Da, e frumos că nu-l mai vezi aruncat aiurea, dar cam atât.)
  • colegii au vrut un pliculeț cu sare.
  • alții au vrut un mic șervețel.

La final, cum am zis: sunt al naibii de bune!

Posted in DIY, Eco, Prima PaginăTagged business, Eisberg, leneși, plastic, salate, usability 1 Comment on Salatele Eisberg sunt ok

Știrile mele 28 martie 2018

28/03/201828/03/2018 haivas

Serious wood. O idee de business din Cisnădie

Un aspect interesant despre educația sexuală. Dacă profii nu reușesc să-i facă pe elevi să socotească, oare ce-ar ieși din educația sexuală?

Cum să fii calm

Legea manualului școlar contestată la CCR

Șeful de la autostrăzi. Total general 8000€/lună

Primul sat vertical la Timișoara

Posted in Prima Pagină, Știrile meleTagged autostrăzi, business, primul, știrile mele, Timișoara 6 Comments on Știrile mele 28 martie 2018

De ce europenii n-or să vândă niciodată ca americanii sau chinezii

07/03/201807/03/2018 haivas

Ceva din gena oamenilor din partea asta a lumii îi face să se simtă speciali. Ei sunt mai cu moț și au tot felul de suferințe care îi distrag de la obiectivul principal. Cumva e în gena europenilor să despartă firu-n patru până când uită de fapt de la ce au pornit. În timp ce americanul și mai nou văd că și chinezul au abordarea “yes, my friend, cum vrei tu. Facem să fie bine.” Dacă ați mai interacționat cu chinezi pe Aliexpress ați văzut probabil abordări de genul ăsta. “A fost totul ok? Poți să-mi dai review pozitiv” Sau “De ce doar 4 steluțe? Ce n-a fost bine? Cum pot să te ajut?” Și așa mai departe. Foarte pro-client și aplicat, concret. Mai bine îți mai trimite un produs decât să-i dai 3 steluțe.

În schimb, în Europa (și România nu face excepție) lucrurile sunt mai “complicate”. Mă uitam la dezbateri de genul ăsta (1, 2) în care se analizează și se întoarce pe 3 fețe exprimarea de pe eticheta unor produse alimentare: Boia dulce domnească sau Boia dulce, domnească

În mod clar virgula aia acolo va face diferența în procesul de alegere a brandului de boia pentru majoritatea cumpărătorilor. NOT! Garantat! bag mâna în foc până la cot pentru chestia asta. Dacă vor fi 2 hipsteri aiuriți, loviți rău de tot, care vor face alegerea pe criteriul ăsta, e mult.  Și atunci ar trebui să te gândești așa: vor fi maxim 10 vânzări (puneți 100, hai 1000) pe care le pierzi pentru că virgulă. La un 10 bani  marginea per plic ai pierdut o avere din cauza virgulei. Cât merită efortul ăsta? 2 click-uri? 3? 15 minute de FaceBook?  NU? Aaa, ok, atunci de ce-ți bați capul? “Pentru că brand și risc reputațional” și alte bullshit-uri. Revenind, la genul ăsta de produse și de business chestiile astea au o importanță aproape spre zero. Tot ce contează sunt vânzările, volumele și calitatea produsului. Nici o gospodină nu face analiza pe textul produselor. O iau, o pun în amestecul pentru sarmale. E bună? Naiba mai simte diferența de boia în amestecul pentru sarmale sau chiftele. Mai ales aia dulce. Dar hai să zicem că testez (dacă o fac și pe asta) și IN CEL MAI BUN CAZ, țin minte că e aia cu plic alb si scris maro. MAXIM! De la o reaprovizionare de boia la alta, nu ții minte nume, nu ții minte slogan, nu nimic. Nu cumperi boia zilnic. La fel și cu șunculițe și cu salamul și cu zahăr și cu orice aproape: dacă ești realtiv ok la tărtăcuță n-o să-ți pese de greșelile gramaticale de pe etichetă, ci de produsul propriu-zis, n-o să faci o alegere a produsului pe criterii care nu au legătură cu produsul și calitățile lui.

Uite dragă la măcelarii ăștia, ce inculți! N-au pus bine virgula, cu siguranță nu se pricep nici la făcut salam. Hai să luăm din altă parte.

Serios, cine gândește așa? Știu voi toți care trăiți și lucrați cu texte și virgule și aveți impresia că aia e lumea sau așa ar trebui să judece toți. Știți ce? Nu. Ieși din bulă, privește în jur și vezi că oamenilor, în GENERAL pe planetă, nu le pasă de lucrurile astea în viața de zi cu zi.

(hai băgați-o p’aia cu traducerea din japoneză și bomba de la Hiroshima)

Posted in Prima Pagină, Știrile meleTagged brand, business, Europa, facebook, foc, grammar nazzi, marketing, România 1 Comment on De ce europenii n-or să vândă niciodată ca americanii sau chinezii

Posts navigation

Older posts

© 2022 h

Proudly powered by WordPress | Theme: x-blog by wpthemespace.com

We are using cookies to give you the best experience on our website.

You can find out more about which cookies we are using or switch them off in settings.

h
Powered by  GDPR Cookie Compliance
Privacy Overview

This website uses cookies so that we can provide you with the best user experience possible. Cookie information is stored in your browser and performs functions such as recognising you when you return to our website and helping our team to understand which sections of the website you find most interesting and useful.

You can adjust all of your cookie settings by navigating the tabs on the left hand side.

Strictly Necessary Cookies

Strictly Necessary Cookie should be enabled at all times so that we can save your preferences for cookie settings.

If you disable this cookie, we will not be able to save your preferences. This means that every time you visit this website you will need to enable or disable cookies again.