După protestele de astă iarnă mulți oameni s-au gândit că ceva ar trebui făcut. Mai mult decât ieștul în stradă, care sigur, e o soluție la anumite momente de timp, dar nu e o soluție funcțională, permanentă. Deci ce poate fi făcut mai mult?

Partide noi

     Unii au făcut partide noi mânați de valul de entuziasm născut atunci în stradă. Deși sunt binevenite, nu prea cred în partide noi ca soluție finală. În cel mai bun caz ele sunt acolo ca să taxeze derapaje, atât cât se poate face asta legal. Deși povestea OUG 13 contrazice teoria asta. USR e un partid nou, care are un început dezamăgitor. Eu încă le mai dau credit pentru că au muncit mult să ajungă acolo. Dar sunt pe muchie, au început cu stângul. Chestia e să nu sară într-un picior de-acum înainte.

Ei sunt exemplul că prin eforturi uriașe, dedicație trup și suflet se poate ajunge acolo. Dar câți sunt dispuși să facă eforturile astea? Extrem de puțini și eu nu sunt printre ei. De aceea nu cuplez la varianta partide noi. Nu vreau să fiu vreun lider revolutionar, n-am timp de așa ceva și nu sunt dispus să mă angrenez la un asemenea efort pe care de altfel l-am și refuzat la un moment dat.

Resursele pe care sunt dispus, la momentul ăsta al vieții, să le cedez pentru cetate (țară, localitate, comunitate) sunt relativ reduse. Ceva de genul un meci de tenis cu prietenii în week-end. Și așteptările sunt pe măsură. Adică impactul nu poate fi unul măreț, în condițiile unui asemenea input. Dar nici chiar epsilon nu cred că e.

Partide existente

     Partidele existente sunt în marea lor majoritate compromise, pline de dubioși. Toate! Chiar și  în USR, se pare. Și nu prea ai loc de ei. Dar nu  e la fel în toate și nu peste tot. Unele mai puțin, altele mai mult, în unele localități sunt oameni mai ok, în altele numai lepre, etc. Că ăștia-s oamenii. Celor care sunt ok, le pute politica și n-au timp să se bage în mocirlă. C-așa au învățat de la Iliescu în '90, că politica e nașpa. 

     Apoi e aspectul pe care eu îl numesc "user friendliness". Ca să te implici într-un partid, dacă ești relativ "leneș" ca mine, trebuie să-ți fie cât mai la îndemână să faci chestiile pe care lucrul ăsta îl presupune. De ex.:

– trebuie să cunoști pe cineva. De preferat nu doar unul, ci mai mulți. Și să-ți placă de oamenii ăia, său măcar de câțiva cu care poți discuta, poți forma un grup, relativ ok. Că nu te duci acolo doar să te enervezi și să suferi sau invers, să-ți porți nasul pe sus. Trebuie să fie un timp petrecut cât se poate de ok. Să mai socializezi cu oamenii din comunitatea ta. Repet, cât se poate. Altfel, vei renunța în 6 luni.

– trebuie să-ți fie la îndemână chestiile pe care le faci. de ex. să nu faci 20 km ca să ajungi joi seara la  ședința de partid. Pentru că n-o vei face, pur și simplu. Lucrurile ar trebui să vină cât se poate de natural, nu să fie totul numai o luptă și un sacrificiu.

– Apoi, dacă e ceva pe plan local, trebuie să cunoști comunitatea, problemele ei, oamenii ei, nevoile lor și atuurile existente. De acolo vin soluții!

Finanțarea

Atât pentru partidele noi cât și pentru cele tradiționale deja, principala problemă e finanțarea. De unde vin banii? La nivelul de implicare pe care-l propun, nu e problema ta asta. DAR, ca să nu fi chiar un neica nimeni, trebuie să vii cu idei, soluții, propuneri diverse și eventual necostisitoare pe care să le poți face în perioadele dintre campanii.

Cred că ar fi util să intrăm în partide cu atitudine de voluntar. Ca atunci când te duci să plantezi copaci:

Te duci acolo pentru că vrei, pentru că poți,  pentru că-ți place, pentru că tu crezi că e bine, dar și pentru că cineva totuși plătește.