h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: deal with it

Europa e cel mai bun loc în care puteți trăi

haivas
Bucurați-vă de asta!
       Ce mi se pare mie interesant e faptul că multă lume, eurosceptici să le zicem, înjură UE că e așa și pe dincolo și-n toate felurile, dar al naibii să fie, nimeni nu vrea să plece din UE. Nu vă place, plecați fraților. Nu, toți vor să vină. Să ne gândim puțin ce alternative ar avea cineva care s-a săturat de democrația și capitalismul european:
Asia – Rusia, China, India, ceva țări arabe pe care doamnele le vor îndrăgi, desigur! Nu. Japonia? Prea mult de muncă. Singapore? Poate. Oceania? Not so safe, plus că islamul e în floare și acolo.
Australia – hmm… da, dar e prea departe, greu cu venitu' acasă la înmormântări. 
Africa – pică din start.
America de sud – traficanți de droguri, societăți polarizate la extreme, not so funny, not so safe!
America Centrală – Mexic? da, sigur!
America de Nord. Asta trebuie să fie! Poate! Într-un stat mai domol prin nord, așa, unde nu vezi prea des chestii d'astea, dar în general lumea merge pe principiul make it or brake it. Totul, adică TOTUL se plătește, politici sociale slabe, dacă nu ești bine ancorat într-un job sau ceva business poti să uiți de un trai decent în care să ai timp și pentru tine și ai tăi. Canada? Ar merge, dar e prea frig, evident.
      Pe zmeii ăștia de mai jos, nemulțumiți de traiul lor prea bun în Europa, i-aș trimite să se "răcorească" puțin prin Siria, Libia, Tunisia, să se regăsească puțin prin China, să guste dulcele trai rusesc vreo 3 ani, să muncească în Japonia 6 luni sau să se tragă de șireturi cu poliția NewYork-eză.
Doamnelor, domnilor, așa cum e el, cu bune și cu rele, suntem în cel mai bun loc de pe Planetă. 

Buda turcească

haivas

Faimosul imperiu civilizator turc și-a lăsat amprenta și asupra spațiului mioritic, acum câteva sute de ani, iar blajinul nostru popor păstrător de tradiții, a înghițit și asimilat o bună parte din beneficiile oferite de această mare cultură.
Una dintre aceste beneficii o putem regăsi și astăzi, după sute de ani, în special în zona litoralului: buda turcească.
Faimoasa și igienica budă turcească este prezentă în anul de grație 2014, într-una dintre cele mai frecventate zone turistice din România.
Ministerul turismului ar putea chiar face din toate budele turcești din Dobrogea, adevărate atracții turistice, pentru că jeg, mizerie și infecție mai mare decât în aceste bude, nu cred că există decât la frații noștri indieni.

Buda turcească este rezultatul intersecției lenii mediteraneene, prost înțeleasă de barbarii nomazi și graba lor tipică de a nu rata distracția următorului oraș incendiat.
Patronii de terase de pe litoral s-au gândit așa: De ce să facem o budă normală pe care trebuie să o spălăm zilnic sau de câteva ori pe zi, când avem soluția medievală a civilizației turcești de a săpa o groapa și rezolva problema. Copiii? Ce copii? Nomazii n-aveau copii, îi luau gata făcuți și crescuți de alții, prin urmare apți pentru budele lor. Încă o dovadă a geniului budei turcești.

Veceul bunicilor, ăla din fundul grădinii, îl știți… e lux, credeți-mă! Mergeți la mare în România, faceți turism spre binele țării, frecventați stațiunile de la Mamaia pân’ la Mangalia. Cu mici excepții, adică acolo unde nu se mai respectă sfânta tradiție, veți cunoaște budele turcești, dătătoare de senzații tari, de neuitat.

foto

De ce fugim prin ploaie?

haivas

Nu știu… Mai ales printr-o ploaie de vară, încerc să-mi înfrânez acest instinct dobândit de la societate, pentru că nu mi se pare normal.
Nu e ca și cum am fugi către o peșteră în care ne adăpostim și n-avem cu ce aprinde focul să ne uscăm. Suntem la câteva minute distanță de tot confortul posibil. Oriunde am ajunge sunt peste 20C și hainele se usucă pe noi înainte să terminăm de citit toate mailurile de ieri până azi.
Mi se pare greșit să fugim de puținele ocazii pe care orașul ni le oferă de a intra în contact direct cu natura. Nu, noi ne punem un ziar în cap și sărim printre băltoace.
Mai sunt situațiile alea hilare, în care ea, deși vijelia face mașinile să tragă pe dreapta, ea se încăpățânează să țină umbrela, deși e udă fleașcă, deși umbrela e praf și vântul îi reamintește că pur și simplu trebuie să renunțe la ea.

Altfel… enjoy the rain!

Despre oameni care nu-mi plac

haivas

…sau mai exact chestii care nu-mi plac la oameni.
Nu-mi plac oamenii care suferă de ceva, mai ales cei care suferă de ei. Sunt cei de genul care intră într-un magazin de produse bio, eco și înainte să facă orice altceva se duc și întreabă chestii de genul “dar de unde știu eu sigur, sigur ca sunt roșii bio? Aveți ceva certificări, pot sa le văd?”
Mai sunt unii care zic: “dar nu intră în job description-ul meu să fac asta” și tu de fapt l-ai rugat să-ți dea un pix pentru că era mai aproape de el. Sau unii care zic “ar trebui să facem o analiză…” dar lor nici prin cap nu le trece să deschidă un cap de tabel in xls.
În general nu-mi plac oamenii atunci când nu te lasă să trăiești pentru că ei știu mai bine și vor neapărat să-ți explice ție, ignorantul, cum stau lucrurile cu adevărat, sunt ăia care vor să te ajute să treci strada fără măcar să te întrebe unde sau dacă ai nevoie să pleci de acolo.
Nu-mi plac cei care știu cum și ce trebuie făcut ca lumea să fie un loc mai bun, DAR ei nu fac nimic, pentru că ei doar știu, pentru că au citit pe net sau și mai grav într-o carte!