Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri
După ce mi-a s-a umflat o venă discutând cu tâmpiți de la ENEL, am dat peste filmul ăsta care m-a liniștit. “Îmblânzitorul de vând” /”The Boy Who Harnessed The Wind” e despre viață, despre moarte, foamete și mai presus de toate e despre educație și acces la informație. Povestea e reală și a avut loc în anii noștri, anii 2000.
Luați o porție de realitate care sper să vă facă să fiți puțin mai recunoscători pentru ceea ce aveți!
Ca să vedeți, dacă mai era cazul, cât de rupt de realitate e învățământul românesc, vă spun că cineva s-a gândit că e bine ca în 2018, elevii trebuie să învețe să scrie scrisori pe care să le pună într-un plic pe care lipesc un timbru și le duc la poștă. Și de acolo poștașul o duce la adresa de livrare.
Bine, ok cu faptul că trebuie să știi să scrii scrisori, deși și aici standardele reale sunt complet diferite de ce se învață la școală, teoretic.
DAR faza cu plicul și timbrul, chiar nu o înțeleg. De ce i-ai învăța pe elevi cum comunicau oamenii în “Evul Mediu”. E interesant și asta, dar pune-o la Istorie, pune-o la Știați că… sau la ceva materie opțională de tipul “Curiozități din lumea noastră“. Pune-o oriunde altundeva, n-o pune la prezent, pentru că în prezent practic, nu există. La fi-meo la clasa a 2-a nu știa nici unul ce e aia timbru. Și sincer, nici n-au nevoie. NOI n-avem nevoie, care suntem niște babalâci în comparație cu ei. Dar ei!? Ce să facă ei cu timbrele? Ce urmează? “Să învețe elevii cum să folosească un telefon public cu fise?”
Chestiile de genul ăsta trebuie înlocuite la capitolul “Scriere funcțională ” din programă cu niște lecții despre comunicarea în online, pe rețelele de socializare. Să-i învețe pe elevi că nu orice zboară pe Facebook sau Instagram se mănâncă. Să-i învețe să deosebească un profil fals de unul real (cât de cât) prin căutarea anumitor informații care ar duce spre un profil de FB real sau să conștientizeze legătura între real și online, cum că de ex. dacă dai share location, poate să afle cineva, despre care de fapt nu știi nimic, unde ești și vine nebunu peste tine. Sau să-i învețe despre știrile false, despre miciunile pe care le pot citi la tot pasul și așa mai departe. Să-i învețe să-și pună întrebări și să analizeze orice!
Serios că nu e greu. Și ce dacă programa îți bagă pe gât plicuri cu timbre, “Ion” și povești despre agricultura de subzistență, le zici în 5 minute despre ce era vorba cândva și poți face ușor trecerea:
“Acesta era felul în care trimiteau bunicii și străbunicii noștri scrisori. Noi acum mai trimitem scrisori în plic? Mai mergem la poștă să punem timbru? Cum comunicați voi cu bunicii voștri acum?”
Și răspunsurile vor veni și poți începe astfel o lecție cu adevărat utilă fără să te cramponezi în programa dinozaurilor de la minister. Multe din aberațiile care pleacă de acolo pot fi remediate pe parcurs, la diverse nivele: inspectorat, școală, dar mai ales la clasă.
Totul e “să se vrea”.
În altă ordine de idei, unele chestii din programă sunt neașteptat de actuale, de nivelul anilor 1998-2000:”
activităţi care implică folosirea calculatorului pentru redactarea unor enunţuri/ texte scurte
Scrierea imaginativă (texte de 3-7 enunţuri), pe baza unui suport vizual (imagini, benzi desenate – WOW!) sau a unui şir de întrebări
Cartea, ziarul sau revista clasei (blog, forum, grup online?)
Urmarea a articolului ăsta Claudiu de la proiectul EFdeN, mi-a scris un pomelnic de lămuriri din care extrag ce mi se pare esențial:
noi nu suntem un business, nu suntem un startup si nici nu urmarim sa fim unul… noi suntem un proiect educational pentru ca ce incercam sa comunicam cel mai mult, probabil nu ne iese, este procesul in care noi construim aceste case.
Adică sunt implicați studenți care-i “trag de mânecă” an de an să se împlice în proiect. E corect și normal pe undeva. Pentru studenți e o ocazie de a trece ceva în CV, pentru companii studenții sunt bazin de recrutare. E win-win, e ok.
timp de 2 ani am proiectat si construit o casa cu arhitectura traditionala, integrand diverse tehnologii pentru a asigura un confort interior sporit pentru a raspunde nevoilor periurbane, sa incurajam tineri profesionisti ca profesori, doctori etc sa faca trecerea catre zona rurala sau periurban si pentru a profesa acolo, intr un context in care locuinta ta ar fi putut fi achizitionata cu 70 mii de euro, bugetul PRIMA CASA. Acesta este un prototip, un concept, o idee pe care am lucrat, nu ne am fi dorit noi ca ONG si este aproape imposibil sa si realizezi vreodata la scara mare astfel de locuinte sub ideea de business.
Dacă ultima frază e validă, vin și întreb: Scopul educațional care mai e de fapt? Înțeleg ideea de prototip, dar din el se desprinde, de regulă, și ceva pentru mass-market, ajustat astfel încât să fie făcubil la scacră mai mare. Adică înveți studenții, să lucreze cu tehnologii, cu prototipuri, CA SĂ FACĂ CE mai departe? Alte prototipuri? să meargă la alte concursuri? Care e miza și scopul pe termen lung? Teoretic ar trebui ca ei, dacă ajung viitori arhitecți, ingineri, să folosească tehnologiile astea. Se întâmplă asta? Vom vedea dacă se întâmplă asta?
Am folosit multe principii pasive ca ‘’prispa’’ care actioneaza ca o zona de umbrire care nu permite razelor solare pe timp de vara sa patrunda in casa, dar pe timp de iarna, soarele fiind mai jos sa incalzeasca masa termica formata din pietre din granit la interiorul locuintei. Am folosit lut/argila pentru finisaje interioare pentru o mai buna inertie termica si un sistem de aer conditionat (ne-am fi dorit pompe de caldura sau alte inovatii, dar pe atunci asta am reusit sa obtinem si s a potrivit prototipului ) in combinatie cu panouri radiante cuninfrarosu dispuse pe tavan si perete pentru a ajuta in iernile reci
Aici mă opresc doar la povestea despre inerție care e mai mult teoretică. În realitate, iarna după ce apune soarele, dacă nu faci căldură în casă te caci pe tine de frig în câteva ore. Aia cu inerția termică a granitului durează maxim juma de oră și în mod real nu simți nici o diferență. E ceva acolo, dar mai mult teoretic decât practic. Mie mi-e și mai clar că proiectele astea sunt făcute de teoreticieni, de profesori și studenți care n-au făcut prea multe case și nici nu stau în prea multe case off-grid.
Treaba cu casele off-grid, este că dincolo de teorie trebuie să le “simți” să stai într-una sau să fii aproape de una pe care să o “analizezi” în mai multe momente din an. O casă off-grid este mult mai vie și mai interconectată atât cu natura cât și cu proprietarul ei și obiceiurile lui. Unele chestii se pot automatiza, dar dacă nu ai soare 7 zile consecutiv, tot e nasol oricum ai da-o.
A urmat editia din 2014, unde multe companii ( aprox 70 ) ce au sustinut PRISPA nu au mai vrut sa continue pt ca proiectul desi castigator, a fost vandut si nu se mai poate marketa. Mai ales ca noi, un Ong unde universitatile sunt fondatoare, nu am fi putut alege calea industrializarii… dar avem un rezultat pe care nu l vad multi. 70 de studenti au avut un proiect de practica minunat si au deschis ochii pentru a dezvolta mai departe in drumul lor in directiile acestea; sustenabilitate, energie regenerabila, eficienta energetica si altele
N-am putut alegea calea industrializării pentru că ONG? c’mon! Făceați repede un srl, angajați studenții ăia și dădeați drumu la treabă dacă ați fi vrut. În schimb, 70 de studenți au învățat ceea ce ar fi trebui să știe din timpul facultății. Au învățat chestii pe care universitățile (alte centre minunate de cercetare rupte de orice realitate) n-au reușit să-i învețe. Tot e ceva!
Acest sistem de incalzire si racire prin panouri uponor l am combinat cu un material foarte fain si neutilizat in Romania, PCM – phase changing materials, material cu schimbare de faza – care este inglobat in peretii de gips carton ai casei prin microcapsule cu parafina care au o proprietate f interesanta – inertie termica pt ca intre 23-26 de grade schimba starea de agregare si fie stocheaza caldura fie o elibereaza cand scade sub 23 de grade. Am adaugat o zona dintr un beton sustenabil – baritina
Despre asta nu știu nimic. Dacă știți voi, ați văzut așa ceva implementat și cum se comportă, ziceți în comentarii.
Am introdus un sistem de automatizare pe protocol KNX si am lucrat pe zona de reinforcement learning, casa sa invete comportamentul utilizatorului pentru a si adapta si mai bine consumurile si productia de enregie sa fie folosita fie pt consum instantaneu, fie pt stocare in baterii (nu multe) suficiente doar pt varfuri pe timp de zi si consumatori vitali pe timp de noapte
Asta e o chestie mișto, dar pompos exprimată. “Casa să învețe” e pur marketing. În realitate, chestia asta, acolo unde se face, se face prin niște automatizări simple gen termostat setat de utilizator după confortul lui. Centrala pornește și se oprește singură după cum o setează proprietarul. Și alte chestii similare bazate pe senzori și comenzi de pornire/oprire de diverse chestii. A învăța un comportament e cam mult spus.
legea la care am lucrat in ultimii 2 ani, de a avea prosumatori. Sa injectezi energia in retea ca persoana fizica, nu sa fii obligat ca in 2012 ca PRISPA sa fie pfa si sa ti vinzi energia pe piata mai marilor in energie.
Legea asta în principiu e o chestie bună. Să vedem cum ajunge la final. Părerea mea e că și într-o formă optimă, adoptarea acestei legi nu va avea ca efect un boom sau o creștere simțitoare a instalării de fotovoltaice. De ce? Gaz ieftin, curent ieftin, sărăcie, educație slabă. Oamenii trăiesc destul de bine plătind curentul din rețea, gazele sunt și vor fi încă destul de ieftine. Educație spre zona eco nu prea avem și nici bani să investim 3000€ doar ca să fim mai eco. Oamenii se uită și se vor uita la portofel își fac rapid niște calcule și dacă nu le dă ce trebuie uită de panouri și-și văd de viață.
Pe scurt EFdeN e despre a sustine anumite valori, implicand studentii, le punem in mana sculele si polobocu! In 8 ani peste 800 de studenti au fost implicati in proiect si la fiecare 2 ani, noi… cei din management, marii patroni ai unui ONG o luam de la capat.. cu alte recrutari, alti tineri, aceleasi pregatiri din facultati si universitati.
E vorba despre invatare, despre greseli si crede ma pe cuvant, am facut mii de greseli! Am fi putut alege alte directii, joburi, plecat din tara altceva..
Nice! Ce să zic…
EFdeN Signature este o noua casa, facuta de o noua runda de studenti si din pacate sau fericire… Dubai sunt cei care au organizat finala.. iar costurile de a ajunge aici au fost si sunt f mari – transprotul casei este de 70 mii, cazarea si mancarea a celor 33 de super-eroi pt 45 de zile sunt mari… stiu, puteam sa nu mergem si sa ramanem acasa. Asa este, dar 100 plus de companii si mii de oameni ne au trimis aici, sa reprezentăm Romania.
Foarte frumos, Claudiu mi-a trimis și poze și mai multe detalii organizatorice și zbateri pe care le-au avut și care fac efortul lor să fie de apreciat. Dar eu nu cu astea aveam ceva.
Vreau să revin puțin la educație, pentru că aici cred eu că ne doare foarte tare. Ce fac ei la Efden e foarte frumos ca educație, dar cu efecte care tind spre zero în viața reală.
Și dacă tot suntem la ora de laudă, în realitate, educație se face urmând exemple. Pe strada mea acum 9 ani, prin 2009, cam când se gândeau ei să proiecteze PRISPA, am fost primul care și-a făcut o casă în mijlocul câmpului, la 500 m de orice utilități. Imediat după mine a mai venit un vecin, cam pe la jumătatea străzii. Acum, TOATĂ strada Fragilor are cam 8 case offgrid în care locuiesc oameni. Și sunt oameni de toate felurile, corporatiști, agricultori, unu e antreprenor în construcții, unu e bucătar și toți am învățat câte ceva despre treaba asta cu offgrid.Pe pielea noastră, trăind acolo, împărtășind experiențele noastre, ce merge și ce nu.
In medie a apărut cam o casă pe an. Vin oameni și mă întreabă despre terenuri în zonă și le zic că nu e curent. “Dar voi cum vă descurcați?” “Păi cu panouri fotovoltaice.” “Și merge?” “… Merge”, le zic eu cu juma de gură. Și aici se face selecția, unii care vor neapărat să stea la curte și alții care vor bloc cu curte. Pentru unii e game over, pentru alții începe o viață nouă!
Una din greșelile pe care le fac cei care vorbesc despre educație financiară este să compare finanțele unei companii cu cele ale unei familii sau persoane. Și vin cu tot felul de reguli și giumbușlucuri care se rezumă la “Cheltuie mai puțin decât produci!” Însă comparația asta e greșită pentru că oamenii au nevoi emoționale pe care companiile nu le au și nu le înțeleg. Compania trebuie să facă profit și cam atât, în principiu.
Omul, în schimb, are nevoie să trăiască. Și asta nu înseamnă doar nevoi de bază (costuri) acoperite, vrea și un film și un concediu și o cină în oraș măcar din an în paște. Și chestiile astea nu se pot cuantifica mereu în bani. Sigur că ele costă, dar nu poți măsura satisfacția unui concediu în bani, liniștea psihică din urma unei excursii la munte sau acceptarea socială ca urmare a… nu-știu-ce-mai-face-omul ca să simtă că face parte din societate. Deci nu merge așa simplu, contabilicește cu educația financiară!
Și acum, revenind la DIY ca soluție de economisire în procesul de educare financiară: E cu dus întors. Cum am mai spus pe aici, nu întotdeauna DIY te scutește de bani. Trebuie analizat la fiecare proiect în parte.
O variantă de calcul este timpul:
O altă variantă de calcul este satisfacția: Impropriu spus calcul, pt că nu poți măsura în bani satisfacția proiectelor DIY. Dar să zicem că faci o masă de bucătărie.
Eu cred că faci DIY pentru că-ți place, pt că te relaxează, nu neapărat pentru economisire de bani. Asta ar fi un efect secundar, dar nu obligatoriu. Chiar dacă-ți iese prost sau strâmb sau imperfect. Faci altul, mai bun, din nou și din nou! Hobby-ul e hobby și hobby-urile costă. Dacă faci ceva util pentru tine, îți plătești o parte din aceste costuri. Dar cam atât dpdv financiar.
De cele mai multe ori, luate contabilicește la costuri de producție, proiectele DIY ies mai scumpe decât cele “de cumpărat” pentru că sunt serie limitată sau unicate și nu te cauți să pui consumabile ieftine, cum ziceam mai sus.
Sunt însă și cazuri în care economisești foarte mult cu DIY. Și îmi vine mereu în minte exemplul zugrăvitului. Zugrăvitul e probabil cea mai ușoară treabă pe care o poți face în casă sau în apartament. E exact ca atunci când pictai cu pensula la orele de desen și trebuia să iasă culoarea uniform. Partea nasoală la operațiunea asta e pregătirea terenului, deranjul și curățenia de după. Pe care de multe ori le faci tot tu dacă nu vrei să-ți rupă zugravul masa aia din lemn de nuc brazilian sau să se suie cu picioarele pe ea.
Deci…
Ce plătești de fapt?
Asta e întrebarea pe care trebuie să ți-o pui înainte de a decide dacă economisești ceva sau nu printr-un proiect DIY.
Vreau să vă spun să nu vă mai agitați atât cu toate greșelile și liniuțele puse greșit în manualele școlare de anul ăsta și de când se fac manuale, să uitați și de manualele de sport și de aberațiile de la orele de religie pentru că toate astea sunt praf în ochi. La scară mai mare, de o generație și la nivel macro, de sistem de educație, toate astea au un efect ce tinde spre zero:
Și ca să termin paranteza și să trecem la lucruri importante, nu astea sunt problemele educației din România. Nu mai dați share la ele, pentru că părem a fi niște desculți care-și fac probleme de crema de pantofi. Hai să ne încălțăm, să punem buda-n școală, să avem încălzire centrală în toate școlile, să începem să înlocuim profesorii incompetenți și apoi mai discutăm și de aroma cremei de pantofi! Știu că toată lumea știe de problemele astea, dar presa se ocupă de virgule și alte prostioare la care poate să râdă tot prostul. Pentru că SENZAȚIONAL-ul vinde! DAR NOI pe facebook hai să nu fim ca main stream media, că nu vindem nimic, hai să vorbim de lucrurile cu adevărat importante!
Între timp, educația din România va merge mai departe ca și până acum, cu același tip de profesori, cu aceeași programă și același mecanism și aceleași metode învechite. Singurul care poate face diferența, e profesorul de la clasă. Până una alta eu sunt mulțumit că-n a 2-a zi de școală doamna i-a scos în curte p’ăștia mici de la pregătitoare și că au profesor de sport. Deci copiii vor face sport! Fără manuale aberante!
Revenind, la titlu, am fost în prima zi de școală, la Comana, după o pauză de câțiva ani și a fost frumos. Locul a evoluat, oamenii pare că s-au gospodărit bine și sunt semne că încă investesc într-un ritm decent.
Așa mi s-a părut mie, că evoluează constant, nu prea repede și că oamenii se țin de planuri.
Ce poți face la Comana?
