h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: evenimente

Cea mai mișto geantă de bicicletă pentru #bike2work

haivas

Pentru că nu se mai poate circula prin București, în ultimii ani merg 6-7 luni pe an cu bicicleta la job. În timpul ăsta am încercat 3-4 variante de cărat catrafusele aferente (haine de schimb, deodorat, pompă, cameră de schimb, setul de chei de bicicletă, etc).

  1. Rucsac. Prima și cea mai la îndemână variantă. Am folosit-o o perioadă. E ok mai ales în sezonul rece. Dezavantajul este că transpiri mai ușor pe spate și automat trebuie tricou de schimb chiar și în sezonul mai rece, primavara devreme sau toamna târziu. În perioadele astea dacă nu mă imaginez la concurs eu merg destul de lejer încât să pot pedala în hainele de birou. Avantajul ar fi că rucsacul e purtabil în aproape orice situație, e ok si pt birou, e încăpător etc.
  2. Geanta 1. Ca să evit chestia cu rucsacul în spate și transpirat pe spate chiar și când nu e cazul, în zilele mai reci, am pus portbagaj la biclă și am luat o geantă cu prindere speciala de portbagaj.

Asta e foarte încăpătoare, ușoară, ploile mai serioase trec prin ea, și nu are husă impermeabilă. E ok pt piață când ai multe chestii de cărat. Cu două d’astea înlocuiești un portbagaj mai mic. Exagerez, dar p’acolo.

In plus, e foarte ciudat de cărat în mână, de mâner. Fiind foarte lungă, înaltă, se bălăngăne într-un mod nenatural atunci când mergi pe jos cu ea în mână.Mie mi se pare ciudat și ridicol!

3. Geanta 2 E ceva mai bună decât prima, înserția aia de carton sau ce-o fi e mai tare, stă mai bine pe portbagajul de bicicletă! E mult mai rezistentă la apă. Practic nu mi s-a udat nimic în ea indiferent de ploaie. Destul de încăpătoare și asta, dar nu la fel ca prima. Are o metodă mai ciudată de închidere, prin înfășurarea gurii de acces, ceea ce îi reduce mult din capacitare, dar în același timp o face impermeabilă. E mai puțin lungă decât prima, dar se balangăne la fel de ciudat când e purtață în mână. Dacă ar fi avut ceva de pus pe umăr, ar fi fost mult mai bună. Merge și asta pt mici cumpărături la Lidl.

4. Geanta 3 și cea mai bună de până acum e asta:

Pros

  • are bretea de pus pe umăr.
  • breteaua are 2 magneți care se țin lipiți de alți 2 magneți de pe geantă atunci când o ții pe suportul de bicicletă ca să nu atârne pe jos.
  • are sistemul ăla de prins pe portbagaj camuflat într-un buzunar în spate. Ceea ce e foarte jmecher, zic eu, pentru că-ți permite să o folosești ca pe o geantă de umăr normală. Chestia asta e utilă în special când mergi la evenimente și trebuie să-ți iei cămașa aia bună.
  • la bretea are sistemul ăla rotativ, la ambele capete, care nu lasă breteaua să se răsucească.
  • are loc de pus luminițe de bicicletă pentru vizibilitate
  • vine cu husă impermeabilă deși și geanta în șine pare destul de rezistentă la ploi.
  • are diverse buzunare, cu fermoare și tot felul de compartimente.
  • are un buzunar exterior, unde poți pune telefon sau portofel sau ceva ce ai nevoi să iei când ești în oraș.

Cum să-ți cumperi haine foarte rapid și să fii sigur pe alegerea făcută

haivas

Obligați de conjunctura evenimentelor în care cu bucurie ne-am băgat, am fost nevoit să merg la ceva mici cumpărături de țoale. Ocazie care m-a determinat să mă înfurii DIN NOU pe starea de fapt a lucrurilor din industria țoalelor, stare care mi se pare de-a dreptul revoltătoare: haine produse de sclavi plătiți cu 2$ și vândute cu sute de €. Nu, nu-mi explicați tot lanțul care duce la sumele alea derizorii. Îl știu și e pur și simplu greșit! Nu duce la nici o evoluție a nimănui!

Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac și mie unele haine, ale naibii tot d’alea scumpe. Foarte rar îmi cumpăr țoale, mai ales d’astea mai de doamne ajută pt diverse evenimente, dar când o fac, trec prin următoarele etape ca să fie chinul cât mai scurt:

  1. primul criteriu după care-mi caut hainele este să-mi placă.  Mă duc direct la hainele care-mi plac. Nu mă uit nici la preț, nici la vânzătoare, nici la brand, la nimic. În felul ăsta elimin rapid 90% din ce văd. Important pentru asta e să știi ce vrei și cine ești. Ca să știi ce vrei, trebuie să te mai documentezi. Din an în Paște de ex. mă uit pe domnideromânia. Cam știu ce-mi place din ce văd pe acolo. Materialul e important, motiv pentru care nu prea comand online. Vreau să pipăi și să simt! 🙂
  2. Apoi aplic criteriul financiar și elimin 90% din ce-a rămas. Așa ajung să aleg între maxim 2-3 perechi de pantaloni să zicem. Maxim.
  3. Ultimul filtru e cabina de probă. Ce mi se potrivește cel mai bine devine câștigător. De multe ori alegem chestii care AM VREA NOI să ni se potrivească, dar odată îmbrăcate, ne dăm seamă cât suntem de caraghioși. Aici e nevoie de puțină imaginație să-ți dai seama cam cum ar veni pe tine anumite haine și să le elimini din start. ÎNSĂ dovada  supremă rămâne cabina de probă.

Toată povestea asta n-ar trebui să dureze mai mult 1-2 ore într-un mall sau ceva similar, o zonă unde sunt adunate mai multe magazine, dacă, așa cum spuneam, știi ce vrei și cine ești.

 

De ce îmi plac milenials!

haivas

Milenials, adică ăștia mai mici așa, care dau acum cu nasul de viață, să știți că sunt și ei, ca și noi, în multe feluri. Cineva se plângea de un milenial pe facebook. Și anume că l-au angajat la nush ce agenție pe post de organizator de evenimente. El student cu zero experiență. După care l-au pus să împartă pliante cu… vegeta sau ceva de genul ăsta. Băiatul s-a supărat și i-a zis șefei că el nu pentru asta s-a angajat. Șefa s-a bosumflat și ea și l-a dat afară. Și de aici ” Vai nu mai pot cu milenials ăștia, care nu vor să facă nimic, vor totul de-a gata. Păi câte cafele i-am făcut eu lu’ Sârbu și câte am învățat din experiența asta… etc”

Acum, sigur, fiecare cum consideră. Eu cred că băiatul s-a simțit păcălit de un anunț de angajare și și-a spus părerea franc, în fața, șefei. Ceea ce povestitoarea noastră n-ar fi îndrăznit nici în ruptul capului să-i spună lu’ Sârbu.

Îmi imaginez că puștiul a zis ceva de genul: “Boss, păi ce facem, ziceai ceva de organizare de evenimente?”

“Păi da, dar tu nu știi, că ai experiența zero și împărțirea de pliante FACE PARTE din organizarea de evenimente, că… unde vă credeți voi aici. Afară!”

Bine, bine, împart pliante, dar spune-mi că vin să împart pliante. Nu mă minți! Eu cred că asta avea în cap tînărul respectiv.

Am râs și la argumentul ăsta mergând pe logica următoare: cositul ierbii face parte din procesul de fabricare a unei fripuri de vită. Deci pot să dau anunț de bucătar șef sau ajutor de bucătar, după care-l pun să taie frunză la vaci pentru că face parte din procesul de fabricare a fripturii de vită. C’mon, pe cine păcălim aici?

Ok, or fi ei în fel și chip, cu bune și cu rele, dar am așa o vagă impresie că milenials nu mai pleacă atât de ușor capul cum o făceam noi și cei dinaintea noastră. Și asta e un lucru bun pentru început! Nu e vorba nici de umilință, nici de munca de jos, nici de rușine. E vorba de a fi cinstit și de a nu înghiți bullshiturile altora! Dacă l-aș găsi pe tipul ăla, i-aș da o bere și aș sta de vorbă cu el!

Ce premiază de fapt Gala Societății Civile

haivas

Întâmplător am ajuns la Gala Societăți Civile pentru ca să ne mai vedem, să mai vorbim și noi, să facem networking. Ok boss, se face, că nu ne-am mai văzut de mult. Mă gândi io.

Trecui peste covoru roșu de la TNB, peste fițele și aerele de care abia mai respirai și ajunsăi în sală, unde Mircea Toma, (îl știți, ăla care a salvat Vama Veche), încerca glumițe cu publicul, cu luminițele de la telefon, "ca să ne amintim" cum a fost. Chestie care m-a pierdut din start. Apoi pe măsură ce evenimentul se desfășura, eu nu-mi puteam scoate din minte imaginea oamenilor ălora de pe unde fusesem noi să le punem lumină. Și mă gândeam ce-ar zice ei dacă ar fi aici? Ce-ar crede ei despre toată șarada asta? Cum li s-ar părea lumea asta ruptă parcă din alt timp, din altă țară. Și lucrurile astea nu se leagă în logica mea. Pur și simplu. Ăia cară baloți de paie în spate toată ziua pentru 50 lei, iar noi îi bem gratis din frigiderul cu bere de la eveniment. De plictiseala și ca să ai ceva în mână, că nu știi ce să faci cu mâinile. Da, știu asta e lumea. But it's wrong!

1 – Norocul n-are nici o vină. Așa cum îl auzeam pe Covaci în reclama aia cu Bikers for humanity, "construim case pentru cei mai puțin norocoși". Băi fraților nu e vorba de noroc aici. E vorba de eșecul societății în mai marele ei ansamblu. Nenorocul lor nu e picat din cer, e rezultatul alegerilor tâmpe ale societații vis-a-vis de administratorii imbecili care i-au dus la sapă de lemn și-i țin sclavii promisiunilor și ajutoarelor sociale sau de altă natură. Norocul nu prea are a face. E lucurătură omenească acolo în timp de zeci de ani.

2 – De partea cealaltă. Consliera care a citit mesajul președintelui României a spus că omenii din ONG-uri sunt modești și așa trebuie să rămână. Dar iată că de 15 ani, dl. Borțun a avut grijă să nu rămână modești și le-a oferit ocazia să-și arate modestia urcându-se pe scenă. Și din nou nea Toma ne îndemna la modestie prin sharuire pe rețelele sociale a chestiilor pe care le vedeam și auzeam sub umbrela Mulțumim cui trebuie!

3 – Un cerc. La TNB erau oameni în sală care fuseseră premiați la rândul lor, dar acum ofereu ei premii, alții prezentau, dar luaseră și ei premii și acum dădeau, era un fel de …. în cerc. Era un fel de clubul bloggerilor care se citesc unu pe altu și-și dau link reciproc ca să se citească între ei.

4 – Cum, doamne, poți să alegi câștigătorii? Ca să mă fac înțeles mai bine, m-am gândit la următorul exemplu. O școală, Gigel(cei mai puțin norocoși) se taie la deget și merg la cabinetul medical (sistemul de sănătate) unde nu au pansament. Vine X (ONG) și-i pune un pansament din trusa lui de supraviețuire pe care o cară zilnic după el. Pe Dorel îl doare stomacu de foame. Vrea să-și ia un covrig, dar nu-i ajung banii. Y(ONG) îi cumpără un covrig și i-l face cadou. Acum trebuie să premiezi fapta lui X sau a lui Y pentru că… gala societății civile și tb premii. Z care a făcut și el o faptă, rămâne pe dinafară pentru că nu-l interesează sau n-a auzit sau e din Satu Mare.

Eu nu i-aș premia.

Faptele pe care le fac ONG-urile sunt incomparabile. Practic compari mere cu cartofi prăjiți. Cum poți să alegi? Nu poți. Nici Mircea Toma nu poate, nici consiliera președintelui n-a putut să aleagă. Eu aș fi făcut o Gala Eșecurilor Societății, un fel de premiile zmeura de aur pentru eșecurile guvernelor și primăriilor.

"La categoria dezvoltare durabilă pe anul 2016, Zmeura de aur merge către Ministerul Dezvoltării pentru incapacitatea de a eletrifica satul Balta Roșie. Premiu pe care-l împarte cu Ministerul sănătății și Ministerul educatiei pentru lipsa unităților acestora din teritoriu și punerea în pericol a vieții a 100 de oameni."

Pe scurt

Societatea civilă intervine acolo unde restul societății, aia mare care alege lideri, eșuează și alege imbecili care dau de lucru societății civile prin incompetența lor. N-avem o școala în satul X, vine societatea civilă, face pe dracu-n patru și construiește o școală. Asta nu e o chestie de premiat și de mulțumit! Asta e o chestie de luat de guler și dat cu ei de pământ. E o chestie care te înfurie. Cel puțin pe mine.

Societatea civilă n-ar trebui să aibă de lucru decât  chestii flower-power, visătoare, de împins pe culmi și mai înalte comunitățile. Ori la noi se lucrează la nevoile de bază, acoperiș deasupra capului, sănătate, hrană, educație, drepturile omului.  Astea sunt scheletul pe care se construiește o țară normală.  Și scheletul tb să-l facă statul. Și la noi nu e ok.

Lucrurile nu pot funcționa așa la nesfârșit. Societatea trebuie să funcționeze prin pârghiile clasice. Completările punctuale sunt o picătură într-un ocean. De exemplu, Free Miorița pune lumină în casele nelectrificate, deloc. Pune panouri fotovoltaice. Se apropie de 100 de case în care a adus lumină. Dar în România sunt 100 000 de case care nu au curent. 100 000.  Așadar, a mia parte e chiar o picătură-ntr-un ocean. Niciodata un ONG nu va putea acoperi problema asta. Și catastrofele sunt la fel de mari în toate domeniile. Sute de sate cu mii de oameni care nu au acces la servicii de bază de sănătate, de educație. Sunt praf, semidistruse și nici toate ONG-urile lumii nu vor putea remedia asta. Sigur că fac muuult bine, dar problemele astea nu se rezolvă așa.

Facem awarness pentru societatea civilă

Nu Mr. Toma, nu dl. Borțun, gala asta nu face awarness decât în cercul ăla, în care-i știți pe toți cu nume și prenume. O gală d'asta de fițe nu-i face pe "cei mai norocoși" să înțeleagă că e ok să-i ajute pe ceilalți. Nu scoate voluntarul din nimeni. O gală d'asta nu contribuie la educarea ideii de voluntariat.

Și da, poate unii voluntari, unele ONG-uri au nevoie de mulțumiri, poate Gala asta le asigură vizibiliate și poate și ceva bani la un moment dat.  POATE. Nu mă pricep. Poate-i ajută la ego să meargă mai departe. Nu știu, doar că mă îndoiesc. Și eu unul nu functionez așa. Mă îndoiesc de faptul că evenimente de genul ăsta trezesc voluntarul din tine, mă îndoiesc de faptul că evenimente de genul ăsta îi fac pe cei cu bani să arunce fără număr în ONG-uri, să le îngroape de nu mai știu alea pe cine să mai ajute. Nu cred chestiile astea. Am colegi de birou, aici, în Pipera, corporatiști relativ informați care n-au auzit de Gala asta, dară minte ăia de la județ. Da, și acolo sunt voluntari. Și cred că cei mai mulți rămân necunoscuți publicului. Și e ok să fie așa pentru că pârghiile psihologice care te împing la voluntariat sunt cu totul altele și mai complexe, dar n-au nici o legătură cu suitul pe scenă.