fericire

Fericirea ia forme diverse

16/12/201916/12/2019 haivas

Dimineață pe la 7.38 duceam copilu la școală. Pe marginea drumului o mică ceată de lucrători la salubritate trăgeau tomberoanele după ei. Primii doi, un el și o ea, cântau ceva și dansau în mers așa, trâgând zgomotos pubelele alea de plastic după ei.

La celălalt capăt al spectrului meseriilor, la 5 to Go, la cafenea, zice Mihai că dădeai nas în nas cu mințile luminate ale cercetătorilor de la institutele de fizică din Măgurele, care vorbeau pasional, probabil, despre… stele neutronice.

Intrebarea ar fi: care dintre ăștia ar fi mai fericiți? Dacă fericirea e scopul în viață, există fericire pe nivele sau pe calitate? Și dacă nu, atunci de ce toată zbaterea?

Efden răspunde

07/11/201806/11/2018 haivas

Urmarea a articolului ăsta Claudiu de la proiectul EFdeN, mi-a scris un pomelnic de lămuriri din care extrag ce mi se pare esențial:

noi nu suntem un business, nu suntem un startup si nici nu urmarim sa fim unul… noi suntem un proiect educational pentru ca ce incercam sa comunicam cel mai mult, probabil nu ne iese, este procesul in care noi construim aceste case.

Adică sunt implicați studenți care-i “trag de mânecă” an de an să se împlice în proiect. E corect și normal pe undeva. Pentru studenți e o ocazie de a trece ceva în CV, pentru companii studenții sunt bazin de recrutare. E win-win, e ok.

timp de 2 ani am proiectat si construit o casa cu arhitectura traditionala, integrand diverse tehnologii pentru a asigura un confort interior sporit pentru a raspunde nevoilor periurbane, sa incurajam tineri profesionisti ca profesori, doctori etc sa faca trecerea catre zona rurala sau periurban si pentru a profesa acolo, intr un context in care locuinta ta ar fi putut fi achizitionata cu 70 mii de euro, bugetul PRIMA CASA. Acesta este un prototip, un concept, o idee pe care am lucrat, nu ne am fi dorit noi ca ONG si este aproape imposibil sa si realizezi vreodata la scara mare astfel de locuinte sub ideea de business.

Dacă ultima frază e validă, vin și întreb: Scopul educațional care mai e de fapt? Înțeleg ideea de prototip, dar din el se desprinde, de regulă, și ceva pentru mass-market, ajustat astfel încât să fie făcubil la scacră mai mare. Adică înveți studenții, să lucreze cu tehnologii, cu prototipuri, CA SĂ FACĂ CE mai departe? Alte prototipuri? să meargă la alte concursuri? Care e miza și scopul pe termen lung? Teoretic ar trebui ca ei, dacă ajung viitori arhitecți, ingineri, să folosească tehnologiile astea. Se întâmplă asta? Vom vedea dacă se întâmplă asta?

Am folosit multe principii pasive ca ‘’prispa’’ care actioneaza ca o zona de umbrire care nu permite razelor solare pe timp de vara sa patrunda in casa, dar pe timp de iarna, soarele fiind mai jos sa incalzeasca masa termica formata din pietre din granit la interiorul locuintei. Am folosit lut/argila pentru finisaje interioare pentru o mai buna inertie termica si un sistem de aer conditionat (ne-am fi dorit pompe de caldura sau alte inovatii, dar pe atunci asta am reusit sa obtinem si s a potrivit prototipului ) in combinatie cu panouri radiante cuninfrarosu dispuse pe tavan si perete pentru a ajuta in iernile reci

Aici mă opresc doar la povestea despre inerție care e mai mult teoretică. În realitate, iarna după ce apune soarele, dacă nu faci căldură în casă te caci pe tine de frig în câteva ore. Aia cu inerția termică a granitului durează maxim juma de oră și în mod real nu simți nici o diferență. E ceva acolo, dar mai mult teoretic decât practic. Mie mi-e și mai clar că proiectele astea sunt făcute de teoreticieni, de profesori și studenți care n-au făcut prea multe case și nici nu stau în prea multe case off-grid.

Treaba cu casele off-grid, este că dincolo de teorie trebuie să le “simți” să stai într-una sau să fii aproape de una pe care să o “analizezi” în mai multe momente din an. O casă off-grid este mult mai vie și mai interconectată atât cu natura cât și cu proprietarul ei și obiceiurile lui. Unele chestii se pot automatiza, dar dacă nu ai soare 7 zile consecutiv, tot e nasol oricum ai da-o.

A urmat editia din 2014, unde multe companii ( aprox 70 ) ce au sustinut PRISPA nu au mai vrut sa continue pt ca proiectul desi castigator, a fost vandut si nu se mai poate marketa. Mai ales ca noi, un Ong unde universitatile sunt fondatoare, nu am fi putut alege calea industrializarii… dar avem un rezultat pe care nu l vad multi. 70 de studenti au avut un proiect de practica minunat si au deschis ochii pentru a dezvolta mai departe in drumul lor in directiile acestea; sustenabilitate, energie regenerabila, eficienta energetica si altele

N-am putut alegea calea industrializării pentru că ONG? c’mon! Făceați repede un srl, angajați studenții ăia și dădeați drumu la treabă dacă ați fi vrut. În schimb, 70 de studenți au învățat ceea ce ar fi trebui să știe din timpul facultății. Au învățat chestii pe care universitățile (alte centre minunate de cercetare rupte de orice realitate) n-au reușit să-i învețe. Tot e ceva!

Acest sistem de incalzire si racire prin panouri uponor l am combinat cu un material foarte fain si neutilizat in Romania, PCM – phase changing materials, material cu schimbare de faza – care este inglobat in peretii de gips carton ai casei prin microcapsule cu parafina care au o proprietate f interesanta – inertie termica pt ca intre 23-26 de grade schimba starea de agregare si fie stocheaza caldura fie o elibereaza cand scade sub 23 de grade. Am adaugat o zona dintr un beton sustenabil – baritina

Despre asta nu știu nimic. Dacă știți voi, ați văzut așa ceva implementat și cum se comportă, ziceți în comentarii.

Am introdus un sistem de automatizare pe protocol KNX si am lucrat pe zona de reinforcement learning, casa sa invete comportamentul utilizatorului pentru a si adapta si mai bine consumurile si productia de enregie sa fie folosita fie pt consum instantaneu, fie pt stocare in baterii (nu multe) suficiente doar pt varfuri pe timp de zi si consumatori vitali pe timp de noapte

Asta e o chestie mișto, dar pompos exprimată. “Casa să învețe” e pur marketing. În realitate, chestia asta, acolo unde se face, se face prin niște automatizări simple gen termostat setat de utilizator după confortul lui. Centrala pornește și se oprește singură după cum o setează proprietarul. Și alte chestii similare bazate pe senzori și comenzi de pornire/oprire de diverse chestii. A învăța un comportament e cam mult spus.

legea la care am lucrat in ultimii 2 ani, de a avea prosumatori. Sa injectezi energia in retea ca persoana fizica, nu sa fii obligat ca in 2012 ca PRISPA sa fie pfa si sa ti vinzi energia pe piata mai marilor in energie.

Legea asta în principiu e o chestie bună. Să vedem cum ajunge la final. Părerea mea e că și într-o formă optimă, adoptarea acestei legi nu va avea ca efect un boom sau o creștere simțitoare a instalării de fotovoltaice. De ce? Gaz ieftin, curent ieftin, sărăcie, educație slabă. Oamenii trăiesc destul de bine plătind curentul din rețea, gazele sunt și vor fi încă destul de ieftine. Educație spre zona eco nu prea avem și nici bani să investim 3000€ doar ca să fim mai eco. Oamenii se uită și se vor uita la portofel își fac rapid niște calcule și dacă nu le dă ce trebuie uită de panouri și-și văd de viață.

Pe scurt EFdeN e despre a sustine anumite valori, implicand studentii, le punem in mana sculele si polobocu! In 8 ani peste 800 de studenti au fost implicati in proiect si la fiecare 2 ani, noi… cei din management, marii patroni ai unui ONG o luam de la capat.. cu alte recrutari, alti tineri, aceleasi pregatiri din facultati si universitati.
E vorba despre invatare, despre greseli si crede ma pe cuvant, am facut mii de greseli! Am fi putut alege alte directii, joburi, plecat din tara altceva..

Nice! Ce să zic…

EFdeN Signature este o noua casa, facuta de o noua runda de studenti si din pacate sau fericire… Dubai sunt cei care au organizat finala.. iar costurile de a ajunge aici au fost si sunt f mari – transprotul casei este de 70 mii, cazarea si mancarea a celor 33 de super-eroi pt 45 de zile sunt mari… stiu, puteam sa nu mergem si sa ramanem acasa. Asa este, dar 100 plus de companii si mii de oameni ne au trimis aici, sa reprezentăm Romania.

Foarte frumos, Claudiu mi-a trimis și poze și mai multe detalii organizatorice și zbateri pe care le-au avut și care fac efortul lor să fie de apreciat. Dar eu nu cu astea aveam ceva.

Vreau să revin puțin la educație, pentru că aici cred eu că ne doare foarte tare. Ce fac ei la Efden e foarte frumos ca educație, dar cu efecte care tind spre zero în viața reală.

Și dacă tot suntem la ora de laudă, în realitate, educație se face urmând exemple. Pe strada mea acum 9 ani, prin 2009, cam când se gândeau ei să proiecteze PRISPA, am fost primul care și-a făcut o casă în mijlocul câmpului, la 500 m de orice utilități. Imediat după mine a mai venit un vecin, cam pe la jumătatea străzii. Acum, TOATĂ strada Fragilor are cam 8 case offgrid în care locuiesc oameni. Și sunt oameni de toate felurile, corporatiști, agricultori, unu e antreprenor în construcții, unu e bucătar și toți am învățat câte ceva despre treaba asta cu offgrid.Pe pielea noastră, trăind acolo, împărtășind experiențele noastre, ce merge și ce nu.

In medie a apărut cam o casă pe an. Vin oameni și mă întreabă despre terenuri în zonă și le zic că nu e curent. “Dar voi cum vă descurcați?” “Păi cu panouri fotovoltaice.” “Și merge?” “… Merge”, le zic eu cu juma de gură. Și aici se face selecția, unii care vor neapărat să stea la curte și alții care vor bloc cu curte. Pentru unii e game over, pentru alții începe o viață nouă!

Un mare NU pentru uniformele școlare

11/09/201711/09/2017 haivas

Da, de ce? Că mie îmi convine cu uniformele astea. E mai simplu. Știu clar cu ce o îmbrac pe fi-mea, zice o mămică.

Da, sigur că ție, ca părinte, ți-e mai simplu și preferi asta. Mai simplu e și să-l trimiți la școală de luni până vineri, să doarmă acolo, să manânce acolo, să socializeze acolo, să de toate acolo. E mult mai simplu, nu?! Ca părinte nu ar trebui să faci ce e mai simplu pentru tine, ci ar trebui să primeze ce e mai bine pentru copil. Și de ce nu e bună uniforma pentru copil? Să vă zic ce făceam noi în clasele 1-4 când aveam uniforme obligatorii: prima chestie era să rupem emblema (unde era scrisă școala și clasa, parcă) cusută pe mânecă. Era un semn de rebeliune, că vroiam să fim altfel sau să nu fim urmăriți, identificați în caz că… nimic. Oricum nu făceam noi acte de haiducie. Cel mult treceam strada pe lângă trecerea de pietoni, de spart geamuri nu se punea problema încă. Tot ca să fim altfel, suflecam mânecile de la cămașă sau descheiam sacoul și mergeam așa ca “jmecherii” cu mâinile în buzunarele de la pantaloni. Ca să fim altfel, decât restul. Și asta o făceau o ceată de pitici de clasa a 2-a, care de când se știau fuseseră înfipți în uniforme. Nu era ceva ce învățasem sau văzusem la alții, era o pornire lăuntrică de a ne exprima mica personalitate în formare. Trebuia să fim noi altfel.

Lasă bă, că uniformele sunt bune, să nu fie unii mai jmecheri să se dea mari cu hainele lor de firmă

Ok, da, hainele pot fi motiv pretext de bulling. Dar dacă le iei asta, în secunda doi vor găsi altceva, că n-ai șapcă sau că ai păru creț și așa mai departe. Și apoi pentru ce vrei să-l pregătești? Să devină o rotiță în sistem, o altă uniformă, o parte docilă și ascultătoare sau vrei să fie un om independent, liber și creativ să-și croiască singur viața, să ia decizii, să lupte, să încerce, să caute, să creeze, să vrea mai mult, mai bine? Ei bine, în lumea asta din a 2-a variantă, va da peste jmecheri care se laudă cu hainele de firmă pe care le-au primit și va trebui să știe cum să le dea peste nas atunci când e cazul. Mai mulți stimuli sunt mai buni decât mai puțini. Ascunderea într-o bulă în care totul e aranjat și toate stabilite, nu e o soluție.

Tot nu înțeleg, de ce le strică uniformele? Cu ce-i afecează pe ei? Important e ce au în cap, ce învață la școală, aia contează.

Da, aia contează. Ce învață. Din păcate, sau din fericire aș zice eu, procesul ăsta de învățare nu e cu butoane. Nu se dă play când intră în clasă și, pauza când ies. Ci din contră, e un ceva continuu, la fiecare secundă, la fiecare gest, replică, ei învață ceva. Absorb totul. Sistemul educațional, și-n România și-n multe alte țări, nu e conceput să te pregătească pentru viață. Singura speranță e să dai peste un educator, învățător, profesor care înțelege asta și știe pe ce lume trăim.

Ce învață ei din uniforme? Până la o vârstă mai nimic. Nu-i afectează așa tare, sunt doar faze trecătoare de ținut mâna-n buzunarul de la pantaloni. Apoi vor începe ușor, ușor să se „revolte”, să iasă din tipare, să se manifeste, să se exteriorizeze, să iasă în evidență, INCLUSIV sau MAI ALES prin felul în care se îmbracă. E normal, cresc, vor să atragă, vor să hormoni! E simplu, logic, firesc, natural.

Apoi, și aici e chintesența împotrivirii mele vis a-vis de uniformă, ORICE FORMĂ DE STANDARDIZARE A ELEVILOR E STUPIDĂ ȘI NENATURALĂ. Uniforma (ca și testele standardizate) nu e decât o altă încercare de secol XIX (ăsta e 19, pt milenials) de a trata copiii, oamenii ăștia mai mici, ca pe produse industriale, care trebuie să încapă într-o cutie. Până la 6 ani să încapă în cutii mai mici, de la 7 la 10 ani în cutii mai mari și tot așa.

FLASH NEWS DE SECOL XXI ( ăsta e 21): Oamenii sunt diferiți. Și trebuie să-i tratăm diferit. Cresc diferit, învață diferit și ajung să fie adulți diferiți, cu toate încercările de vreo 2 secole de standardizare a lor.

4. În toate țările civilizate, la școală copii au uniforme. Noi de ce să fim altfel?

În toate țările civilizate educația e la pământ. E praf. SUA, prima putere economică, ocupa locul 29 acum câțiva ani, în 2009, UK era pe locul 25 la citire și 28 la matematică, per total la citire de ex. doar Finlanda, Singapore, Hong kong, Japonia și Canada au bifat excelent (sursa). Restul sunt medicorii. LA CITIRE, o chestie elementară, să ne înțelegem. Deci pe cine vrem să urmăm? Care țări civilizate?

Apropo, în Finlanda NU SUNT UNIFORME în școală, terminați cu prostiile.

Many institutions are combined primary and secondary schools with no major unsettling transition stages; this also allows a consistent ethos and common language to pervade. Students address teachers by their Christian names, do not wear uniforms, and are encouraged to relax in their surroundings.

Dar să nu începem cu educația finalndeză că mă deprim grav. 🙂

Păi și ce, e mai bine să vină cu scrisuri și cu hainele în fel și chip, rupte, colorate, deșuchiate pe ei?

DA, pentru ei ar fi mai bine să vină așa. Dar să vă zic un secret: n-or să vină. Cămășile-nflorate și blugii rupți la spate erau un manifest împotriva uniformelor și normelor și standardelor de tot felul impuse aiurea. Unora dintre noi le greu să digere asta, dar tâmpenia cu judecatul oamenilor după haine, trebuie să înceteze. Suntem departe de asta, chiar dacă declarativ suntem deschiși, practic n-o facem pentru că nu suntem educați în sensul ăsta. A merge îmbrăcat deșuchiat la școală e una, să faci asta mai târziu la interviul pt job sau întâlnirea cu vreun finanțator pentru ideile tale crețe, e cu totul alta.

Am câțiva prieteni din copilărie, (plete, cântăreți de rock, cămașa scoasă din pantaloni, știți genul) pe care-i văd că îmbătrânesc și se transformă (deocamdată doar mental) în niște boșorogi pentru că le e mai ușor: au uitat de plete și chitară și acum vor să fie barieră și gratii la școli, să fie all inclusiv, să fie plaja la maxim 100 m de cameră, mi-e lene să mai merg cu cortul sau să mai urc până la Curmătura și așa mai departe. Și dacă tu le ai pe toate astea copilul tău vede și învață de la tine. Și atunci cum mai vrem noi schimbare de la ăștia mici dacă ei nu văd schimbare la noi, dacă noi nu avem energia și voința de a ține măcar pasul cu ei, de ce le mai cerem să fie în fel și chip? Schimbarea începe cu noi, sau cum era aia?

IT-iștii fură pâinea de la gura fermierilor. Ce oameni răi!

17/08/2017 haivas

Pe grupul de fermieri pe unde mă mai dau din când în când, a apărut un fermier dezamăgit de piața din București și printre altele se plânge că IT-iștii deveniți fermieri le fură pâinea de la gură și habar n-au ce fac.

Suntem foarte dezamagiti de cum merg produsele bio in Bucuresti, se castiga bine ca si salarii dar cand vine vorba de mancare sanatoasa, toti se lasa pacaliti de tot felul de produse si de oameni care mai nou au devenit agricultori din IT-sti sau din alte domenii, si noi care stim foarte bine cum sta treaba cu agricultura, avand studii in agricultura ecologica (internationala), nu reusim sa ne vindem marfa nici la pret de produs otravit cu chimicale? Oare de ce? (…) Romanii castiga bine, dar cand vine vorba de mancat sanatos se zgarcesc si isi cumpara masini si case mai intai, sanatatea este la urma, apoi se plang ca au cancer sau mai stiu ce boli din cauza chimicalelor folosite in industrie”.

Tipul ăsta ori habar n-are să vândă nimic, ori e viclean și urmărește viralizarea și modelul femeii ăleia cu ferma de mure care a vândut producția pe tot anul în câteva zile după ce un status de-al ei a devenit viral. Deși cu adresă de yahoo și site practic inexistent, aș merge pe prima variantă. Nu mi-e clar încă!

Dezamagire totala in tara asta, nu poti face nimic bun, desi nu am cersit de la nimeni, nici subventii, nici credite, am vrut sa oferim ceva sanatos dar din pacate oamenii au fost atat de respingatori incat am ajuns ca niste cersetori sa cersim sa manance ei sanatos si nici asa nu era bine, desi preturile sunt la fel ca cele cu chimicale, oare am ajuns sa ne speriem de produse sanatoase, sau nu mai stim sa mancam sanatos si vrem produse care sunt doar romanesti dar in fond sunt ca si cele din Olanda, Turcia, Israel. Regretam ca am investit bani si foarte mult timp in aceasta munca din ferma, din pacate sau din fericire o sa si plecam si din tara, desi nu asta era scopul. Doamne ajuta si Desteptati-va romani!

Ați înțeles, da? Oamenii sunt respingători cu ei, clienții sunt de vină că nu reușim noi să vindem marfa, deși avem studii internaționale în agricultura ecologică.

Foarte bine, fraților, plecați, faceți ce vreți, la urma urmei asta e economia de piață: cine vinde trăiește, cine nu, nu! Luați și diploma aia și ~~băgați-o~~ ștergeți-vă lacrimile cu ea, că la altceva nu e bună.

Constatarea tristă a zilei…

31/07/2017 haivas

…este că habar n-avem ce e aia democrație. Nici măcar ăștia cu prentenții de #rezist. Au trecut 27 de ani de la căderea comunismului și avem TINERI EDUCAȚI printre noi care o țin langa cu “să se INTERZICĂ prin lege” sau “să fie OBLIGATORIU prin lege” indiferent de ce urmează după sintagmele astea. Oamenii ăștia, nu tocmai tineri că-s trecuți bine de 30-35, educați superior, nu înțeleg despre ce e vorba în democrație, nu înțeleg cum funcționează regulile DE BAZĂ, (fără să intrăm în detaliile ei.)

După 27 de ani, mental, au rămas nespus de mulți mici dictatori, care rezolvă orice problemă prin aducerea în prim plan, ca argument suprem, o extremă sau alta: “să se INTERZICĂ prin lege” sau “să fie OBLIGATORIU prin lege”. Atât putem, nu știm mai mult. Ori libertatea tocmai asta presupune, diversitate, pentru că “din fericire suntem cu toții diferiți”. Dar asta presupune gândirea unei palete variate și diferte între extreme, asta prespune cercetare, studiere, ieșiri pe stradă, în lume, etc. Pe scurt, ca să faci să fie bine pentru toți, e cu muncă. Și deja de aici ne certăm între noi înainte să începem.