h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: lipici

DIY și educația financiară

haivas

Una din greșelile pe care le fac cei care vorbesc despre educație financiară este să compare finanțele unei companii cu cele ale unei familii sau persoane. Și vin cu tot felul de reguli și giumbușlucuri care se rezumă la “Cheltuie mai puțin decât produci!” Însă comparația asta e greșită pentru că oamenii  au nevoi emoționale pe care companiile nu le au și nu le înțeleg. Compania trebuie să facă profit și cam atât, în principiu.

Omul, în schimb, are nevoie să trăiască. Și asta nu înseamnă doar nevoi de bază (costuri) acoperite, vrea și un film și un concediu și o cină în oraș măcar din an în paște. Și chestiile astea nu se pot cuantifica mereu în bani. Sigur că ele costă, dar nu poți măsura satisfacția unui concediu în bani, liniștea psihică din urma unei excursii la munte sau acceptarea socială ca urmare a… nu-știu-ce-mai-face-omul ca să simtă că face parte din societate. Deci nu merge așa simplu, contabilicește cu educația financiară!

Și acum, revenind la DIY ca soluție de economisire în procesul de educare financiară: E cu dus întors. Cum am mai spus pe aici, nu întotdeauna DIY te scutește de bani. Trebuie analizat la fiecare proiect în parte.

O variantă de calcul este timpul:

  • în cât timp îmi montez eu WC-ul?  – Păi îmi ia 2 ore. 
  • Cât căștig eu în 2 ore? – 50 lei.
  • Plătesc un meseriaș cu 50 lei să-mi pună WC-ul? Dacă da, merită, ești la limită. Și face și mai repede și poate și mai bine decât tine. Sigur, ca o să vină când are el chef, te face să-l aștepți și alte neplăceri care ar trebui să intre și alea în costuri, dar cum ziceam în prima parte, astea sunt mai greu de cuantificat.

O altă variantă de calcul este satisfacția: Impropriu spus calcul, pt că nu poți măsura în bani satisfacția proiectelor DIY. Dar să zicem că faci o masă de bucătărie.

  • Faci planul, cumperi materiale și executi proiectul. Total general să zicem 500 lei.
  • Aceeași masă, cu design asemănător, dar din lemn de nuc brazilian sau mai știu eu ce lemn exotic, 1500 lei sau 2500 lei.
  • Salata nu va fi mai gustuoasă pe lemn de nuc decât pe lemn de molid! Nu. Cam cât de mare să fie satisfacția asta când te vor lăuda prietenii pentru masa ta din bucătărie? Și câți prieteni și neamuri să ai până la urmă? Se termină și laudele astea și pe ce ai dat banii de fapt? Pe sentimentul de mândrie de 3 minute când îți laudă cineva masa din lemn de nuc brazilian! Ești ok cu schimbul ăsta? Dacă da, foarte bine. E o cheltuială asumată, în cunoștință de cauză, tu știi că pentru asta ai dat banii. Și ești ok așa. No problem!
  • Aceleași “laude” le poți primi și dacă le spui c-ai făcut-o tu folosind 3 cuie, un ciocan și un fierăstrău și probabil te va ține o viață, pentru c-ai făcut-o tu pentru tine și n-ai pus cuie d’alea mici sau lipici d’ăla ieftin, ci ai dat cu cel mai scump lac de yacht pe masă pentru că nu ești la normă și nu vrei s-o scoți cât mai ieftin, ci să iasă cât mai bine să te țină o viață. Iar peste 5-10 ani când FB îți va aminti de ziua în care ai făcut masa aia, o să ai un sentiment de neprețuit (pentru unii, e drept), vorba lu’ Mastercard.

Eu cred că faci DIY pentru că-ți place, pt că te relaxează, nu neapărat pentru economisire de bani. Asta ar fi un efect secundar, dar nu obligatoriu. Chiar dacă-ți iese prost sau strâmb sau imperfect. Faci altul, mai bun, din nou și din nou! Hobby-ul e hobby și hobby-urile costă. Dacă faci ceva util pentru tine, îți plătești o parte din aceste costuri. Dar cam atât dpdv financiar.

De cele mai multe ori, luate contabilicește la costuri de producție, proiectele DIY ies mai scumpe decât cele “de cumpărat” pentru că sunt serie limitată sau unicate și nu te cauți să pui consumabile ieftine, cum ziceam mai sus.

Sunt însă și cazuri în care economisești foarte mult cu DIY. Și îmi vine mereu în minte exemplul zugrăvitului. Zugrăvitul e probabil cea mai ușoară treabă pe care o poți face în casă sau în apartament. E exact ca atunci când pictai cu pensula la orele de desen și trebuia să iasă culoarea uniform. Partea nasoală la operațiunea asta e pregătirea terenului, deranjul și curățenia de după. Pe care de multe ori le faci tot tu dacă nu vrei să-ți rupă zugravul masa aia din lemn de nuc brazilian sau să se suie cu picioarele pe ea.

Deci…

Ce plătești de fapt?

Asta e întrebarea pe care trebuie să ți-o pui înainte de a decide dacă economisești ceva sau nu printr-un proiect DIY.

Cum îți alegi holțșuruburile!

haivas

Cel mai des folosesc negresele din doua motive:

1- pot să desfac ceea ce construiesc, lucru care nu neapărat se întâmplă des, dar îmi oferă mie o liniște și confort psihic. Na, fiecare cu damblalele lui și asta e una de-a mea: îmi place să mă simt liber că pot schimba, reface, reveni oricând la ceea ce era înainte sau la altceva fără mare efort, fără să distrug, ci eventual să pot să refolosesc chestiile respective.

2- Se lucrează foarte rapid, spre deosebire de lipici după care trebuie să aștepți și în care eu foarte rar am încredere.

Sunt multe feluri de holțșuruburi. Steve a făcut o trecere în revistă a lor.

 

Bonus, cum să folosești holțșuruburile ca să nu crape lemnul.

Am refăcut 3 topoare

haivas

Pentru că n-aveam ce face între Crăciun și Anul Nou am dat o tură prin Leroy-Merlin. Cum nici bani nu mai aveam de Fiskars sau alte SF-uri am cumpărat chestiile astea ieftine cu 5 lei bucata, pentru că știam că am mai multe jumătăți care zac prin magazie. Așa mi-am făcut de lucru.

Ăsta e un topor pe care l-am cumpărat din târg de la Călugăreni de la faimoșii țigani fabricanți de faimoasele topoare țigănești.  Prețul e cam la fel ca cel din magazinele de bricolaj pentru gama de mediu sper jos. Diferența e că oțelul din ele e praf și pulbere. A ajuns așa după nici 3 zile de spart butuci de lemne. De obicei, un topor mă ținea cam un sezon, adică vreo 10 tone de lemne sparte. Asta a fost cel mai prost dintre toate topoarele pe care le-am ținut în mână.


Cozile de lemna le-am șlefuit cu flexul ca să obțin grosimea dorită. La cea din firbă am procedat cam la fel cu aia din lemn. I-am pus ceva lipici și o pană. Mie nu prea îmi place cum vibrează coada aia din plastic, dar e ok să fie acolo de rezervă.

Cel mai bun e toporul din mijloc. E mai greu decât cel de deasupra, coada ceva mai lungă, are o cădere mai grea. E genul de topor pe care te poți baza când dai de greu. Coada a intrat bine pentru că e un cap de topor care a fost gândit pentru coadă de lemn. Spre deosebire de cel de deasupra.

Oțelul la toporul ăsta de mai jos, este unul superb. E un cap de topor care a avut coadă de fibră de sticlă. A spart mulți butuci mari, desi el era unul mic. O toporișcă. Acum i-am pus o coadă mai lungă și l-am ascuțit puțin. Pentru că a avut coadă de fibră, gaura este mai îngustă așa că nu știu cât va ține coada de lemn la grosimea aia. Dar deocamdată intră frumos în lemn, ca-n brânză și se simte bine în mână. E ușor, dar are o cădere bună datorită cozii mai lungi decât cea inițială.