Că legile sunt cu trei pași în urma realității n-ar fi o așa mare problemă, mai ales în zilele astea când nimeni nu mai trage un pârț fără să facă update la status pe facebook.
Auzeam zilele astea mari dezbateri pe marginea respingerii nu-știu-cărei legi cu privire, printre altele, la recunoașterea statului juridic al cuplurilor necăsătorite. Mă opresc la aspectul ăsta, lăsând altora povestea “cuplurilor de același sex”.
Va să zică, avem circa 800 000 de cupluri necăsătorite,adică în uniune consensuală, a căror relație nu este surprinsă de lege. Și mare zarvă ca să facem o lege care să-i acopere și pe ei, pe cei care din varii motive nu se căsătoresc. Mie chestia asta mi se pare pe dos.
Nu vrei să te căsătorești no f*cking problem, the wolrd doesn’t give a sh*t, anyway. Dar asumă-ți tată decizia și fiți bărbate amândouă. Fiți haiduci până la capăt, sistemul e o mizerie ce-i drept, dar nu poți să alegi să fii în afara unui sistem și să te plângi apoi sistmeului că nu te recunoaște. Între noi fie vorba, nici nu cred teza că oamenii ăia s-ar fi plâns de chestia asta. Dar să-l credem pe Remus pe cuvânt.
Altfel, dacă vrei în sistem, fă un drum până la primărie în pauza de prânz și se rezolvă. E atât de simplu. Nu e nevoie de o lege pentru asta.
