Sunt multe, desigur, dar încep lista cu:

– Văietatul că ce proaste sunt comunicatele de presă, că a scris, sec, tehnic, prea roz sau prea la per tu, etc.

Dacă aș avea un blog care produce bani, aș trece pe lista task-urilor zilnice o răsfoire a zecilor, sutelor de comunicate de presă. Făcut folder dedicat în gmail și frunzărit zilnic. Frate, e un task, face parte din job. Iți place, nu-ți place asta e. Îl faci ca să meargă business-ul, nu? De ce plânsul de prințesă că nu te-a gâdilat textu’ sau nu ți-a stors o lacrimă, un zâmbet, o emoție, că n-are diacritice sau că are nu știu ce greșeli pe care tu nu le făceai nici în clasa a 2-a? Le ce ajută? Problema asta cred că e deja de 10 ani. Ne obișnuim și noi, ne adaptăm, trecem mai departe sau… ne smiorcăim în continuare că ce proști sunt ăștia micii? Nene, te uiți pe titluri și alegi. Atât de simplu.

– X articol de îmbrăcăminte nu se potrivește cu Y.

E ca și cum ai spune mie nu-mi place albastru așa că nici ție să nu-ți placă. Nu există așa ceva. În materie de gusturi și frumos nu există reguli( ci doar obiceiuri, tradiții, dogme, etc) În 2017 mai mult ca niciodată. Maxim, poți spune mie nu-mi place X cu Y. E o opinie!

– De ce omenirea continuă totuși să ardă cărbuni, petrol, gaze pentru a face curent electric?

Tehnologia fotovoltaică există de câteva decenii. Abia de vreo 10 ani începe să se miște. Mi se pare incredibil.

Update:

– De ce ales să fac al doi-lea cel mai ieftin RCA. Nu cel mai ieftin, al doi-lea. Diferența e nesemnificativă din punct de vedere financiar. Dar așa aleg. Nu știu de ce, dar se pare că nu sunt singurul.