De ceva timp, să tot fie cam o lună-două, mi se pare absolut sublimă senzația când mă pun în pat să dorm. Seara! Oi fi eu mai obosit ca de obicei, că or fi lenjeriile, că o fi perna asta nouă, nu știu care e treaba, dar e așaaaa de bine să să mă întind în patul meu seara… e ceva ce nu vă pot descrie în cuvinte. Mai lenevesc la Netflix în living, uneori chiar dorm acolo până dimineață…
Doi pași: 1. Încerci să nu te panichezi și să treci peste primul șoc al temperaturii reci respirând adânc. 2.Ideea e să te pui pe orizontală cât ești încă în apă dând din picioare. Odată ajuns pe orizontală dai în continuare din picioare și te târăști până ajungi pe gheață mai groasă sau la mal.
Citeam ieri chestia asta și mi se părea aiurea să plângi că stai 3 ore cu 2 copii după X ani de blog de părințeală. Sigur mai e și varianta în care “te alinți” puțin pentru trafic și clicuri, dar nu știu care e mai nasoală. Eu vreau doar să le spun ce cred eu c-ar trebui să facă tăticii atunci când ăla/aia mic/ă a făcut în pampers ceva moale și maro și din varii motive (că n-a fost bine…
În primul rând ar trebui finalizate rămășițele proiectelor neterminate din 2018. Doar 2 ar fi: sa termin de instalat sistemul de tuburi vidate pentru producerea apă caldă menajeră solar. Mai am o bucată de gard dinspre răsărit, pt că n-am cumpărat terenul ăla pt că era prea scump și am preferat să închid o parte din credite. Deci acum pot să fac gardul liniștit! 😀 Dincolo de astea două, îmi propun mai puține chestii de genul ăsta ca să nu…
Urmarea a articolului ăsta Claudiu de la proiectul EFdeN, mi-a scris un pomelnic de lămuriri din care extrag ce mi se pare esențial: noi nu suntem un business, nu suntem un startup si nici nu urmarim sa fim unul… noi suntem un proiect educational pentru ca ce incercam sa comunicam cel mai mult, probabil nu ne iese, este procesul in care noi construim aceste case. Adică sunt implicați studenți care-i “trag de mânecă” an de an să se împlice în proiect….
