h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: somn

Micile bucurii ale vieții #1

haivas

De ceva timp, să tot fie cam o lună-două, mi se pare absolut sublimă senzația când mă pun în pat să dorm. Seara! Oi fi eu mai obosit ca de obicei, că or fi lenjeriile, că o fi perna asta nouă, nu știu care e treaba, dar e așaaaa de bine să să mă întind în patul meu seara… e ceva ce nu vă pot descrie în cuvinte. Mai lenevesc la Netflix în living, uneori chiar dorm acolo până dimineață și am de toate, filme, floricele, gustări, portocale, vin, orice am chef…

Băi, dar ca senzația aia când mă învelesc cu plapuma grea și ușor rece, răcoroasă, nu se compară nimic. Mai ales că mă duc primul la somn și nu trebuie să sting lumina! Pun perna-n cap și dus sunt pe tărâmul viselor!

Care e legătura între coada vacii și spălatul pe dinți cu apă plată de la Mega Image?

haivas

Iarna e cel mai nasol sezon pentru crescătorii de animale. Rationalizezi mâncarea, îngheață apa și trebuie să le strângi rahatul mai des, mai mult.

Ce fac oamenii cu gunoiul de la grajd?

Majoritaea, nimic! Unii îl depozitează și fac îngrășământ, dar altora le e lene să mai aibă și grija asta și-l aruncă aiurea, pe câmp sau pe malul Argeșului, de exemplu. Fie țărani, fie mici ferme, dar cel mai probabil, toți!

Și ce s-a întâmplat? S-au topit zăpezile la munte, s-au umflat râurile și pârâurile, Argesul a crescut și a început să adune de pe maluri toate mizeriile aruncate de “oameni” în natură, printre care și acest gunoi de grajd! Adică bălegar și pipi amestecat cu paie, cel mai adesea. Rostul paielor, fiind acela că ajută la strângerea gunoiului.

Mergând mai departe la vale, apa Argeșului, plină de mizeriile astea, ajunge la stația Apa Nova din București. Sistemele automate (visez eu, habar n-am cum se întâmplă, dar să zicem) detectează o concentrație de amoniu peste limită. După care cineva natural sau inteligența artificială, ia decizia să suplimenteze doza de clor din apă.

Mamicool și taticool, observă că apa pute prea tare a clor și dau pe grup! Chestia se viralizează și o trezește din somn pe ministresa sănătății și pe ăia de la Apele Române, care profită de moment să i-o mai dea la gioale lu’ Firea și dau un anunț:

specialiștii recomandă locuitorilor Capitalei ca apa din rețeaua publică să nu fie folosita pentru băut, prepararea hranei sau în igiena personală.

Și așa ai ajuns de la coada vacii să te speli pe dinți vreo 2 zile cu apă plata de la Mega Image.

Ce învățăm din povestea asta?

Ca de obicei. Civilizația atârnă un fir de ață, de niște cozi de vaci. Imaginați-vă un dezastru de tipul ăsta care durează ceva mai mult. Doar legat de apă, de Argeș. In 2-3 zile, dispare toată apa din magazinele din București. Se scumpește și nu se mai găsește. Producătorii nu mai fac față. Toate izvoarele și fântânile din București sunt asaltate de cetățeni. Cozi, scandal, poliție, jandarmerie, “să se dea o sticlă la fiecare să ajungă la toți”, apar speculanții din Ilfov care vând apă din puțurile lor din curte și așa mai departe.

Acum înmulțiți treaba asta cu o pană de curent și adio bune maniere, bun simț și civlizație!Acum fuguța și umpleți cada cu apă, umpleți 2-3-5 sticle de plastic de 5L cu apă.

Voi toți care tăceți, sunteți vinovați

haivas

De câte ori tăceți în fața inculturii și a nesimțirii sunteți vinovați, de câte ori “nu vă băgați” pentru că proștii sunt mai guralivi, sunteți vinovați. De fiecare dată când mergeți din inerție și strângeți bani la clasă pentru “doamna”  sau întoarceți privirea când altu aruncă gunoiul pe lângă coș, sunteți vinovați de înaintarea mahalalei spre oraș, de deschiderea drumului unor analfabeți spre funcții din care cred că pot avea idei și pot face legi.

De câte ori tăceți când se ridică unu împotriva nedreptăților și lăsați gălăgia mahalalei să se audă mai tare, sunteți vinovați. Mai devreme sau mai târziu vă veți lovi de valul ăsta și n-aveți dreptul să vă plângeți pentru la fiecare ocazie de a-l opri, ați tăcut. Ați tăcut pentru că “nu e genul meu” , “nu e treaba mea”, “mi-e lene”, “sunt sătul”  și alte motive.

Fiecare ocazie ratată de a spune NU și de a opri mizeria umană, nu e altceva decât un șut în fundul unui nou analfabet spre funcția de prim-ministru, parlamentar, ministru etc.

Schimbarea vine din noi doar dacă nu dormim pe noi și nu stăm indiferenți la valul de ură, de incultură crasă, de snobism, de nesimțire și prefăcătorie care ne cotropește încet, încet și ne închide gura unu câte unu, fiecăruia dintre cei care îndrăznesc să ridice glasul. Iar voi tăceți și sunteți complice cu tăcerea voastră și răspunzători de capul ăluia care s-a ridicat și nu l-ați sprijinit, deși știați că vorbește și pentru voi.

Sunteți la fel de vinovați ca mahalaua care încearcă să cucerească orașul!

Somn ușor!

Yoga dăunează grav casei

haivas

Imi place ideea asta de tiny houses mai ales pentru că, de cele mai multe ori, merge mână-n mână (mano a  mano 🙂 ) cu ideea de  debt free, fără ipotecă sau împrumuturi.

Mă uitam însă la doamna profesoară de yoga și la cum și-a construit ea casa ei din materiale recuperate de la alte case. Foarte frumos, perfect de acord, si cu yoga și cu recuperarea materialelor. Minunat!

Băi, dar o mână de vopsea peste tabla aia ruginită n-ar fi dat și ea, bolțarii ăia pe post de trepte ar fi mers și ei aranjați mai cu feng-shui și ceva ciment între ei, chiar dacă levitezi până pe prispa aia și multe altele pe care le descoperiți singuri. De unde eu trag concluzia că yoga dăunează casei! Nu mai vezi cum trebuie!

Totuși la un cost total de 12 000$ cu tot cu sculele pe care le-a cumpărat pentru a o construi, e okish. o casă în care trebuie să faci mișcare ca să te duci la somn, să faci juma’ de tracțiune ca să te dai jos din pat pare ok.Dar repet, dați cu vopsea peste chestii.

7 ani în sălbăticia din Noua Zeelandă

haivas
  • spălat pe cap cu urină – checked
  • înghețat de frig – checked
  • dureri de stomac de  foame – checked
  • vânat animale pentru mâncare – checked

Cu toate astea din când în când mai dau o raită prin civilizație,ba pentru ceva reclamă, ba pentru mici cumpărături. Au schimbat arcul cu o pușcă și tot așa. Fiecare zi e despre a face ceva pentru a supraviețui.

Există, cred, două fețe ale acestei povești: pe de o parte sunt niște lași pentru că fug de greutațile traiului în civilizație (stres,  lipsă de somn, boli, dependență, fugă,  lipsă de timp, monotonie etc.), iar pe de altă parte e clar că au un curaj vecin cu nebunia de a trăi în felul ăla( fără energie, fără acces la servicii de sănătate, fără contacte sociale, chiar și fără un acoperișsolid deasupra capului. Sunt practic un fel de vânători-culegători).