h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: vin

Pentru aproximativ 80% din oameni, nu merită să faci nimic.

haivas

Mă uit la multe cazuri în care niște oameni, cetățeni, fac chestii bune, aproape gratuit, pentru alții. Am mai scris pe tema asta. Și bag în oala asta și politicieni, primari, consilieri de bună credință care fac chestii mișto etc dar și oameni din societatea civilă, binefacatori privați etc. Pt că si unii și altii depun un efort, remunerat sau nu, mai mult sau mai puțin, pentru a face un bine celorlalți. Si cei la care mă refer nu o fac neapărat pentru salariu sau banii pe care îi primesc, pentru că genul ăsta de oameni și-ar putea câștiga existența oricând făcând altceva, pentru altcineva strict pentru remunerație.

DAR ei aleg să facă ceva pentru alții. Și știți ce fac ceilalți? Cei pe care eu îi estimez a fi undeva la 80% dintre oameni? Aruncă cu noroi, împroașcă cu mizerii, împrăștie minciuni și fake news, sunt complet lipsiți de recunoștință, vor și mai mult, sunt în continuare și mai nemulțumiți. E ceva ireal. Oamenii ăștia chiar nu merită nimic, chiar merită să rămână cu WC-ul în fundu’ curții în mizeria și prostia lor.

Am făcut un exercițiu de imaginație și m-am gândit cum ar fi să fiu eu primar într-un sat. Oriunde, undeva în România. Aș luat câțiva oameni deștepți cu mine, am scrie proiecte, am lua fonduri, am pune asfalt, canalizare, apă, am moderniza școala, am face un dispensar cât de cât și chestii d’astea de bază pe care le poți face cam în orice sat din România. Si mulți ca mine ar putea face la fel. Nu e chiar așa mare filosofia! Ei, după 2-3 ani de muncă d’asta ca să nu se mai șteargă oamenii cu cocenii la cur, vin ăia 80% și fac pipi cu boltă pe tot efrotul tău! Eu, unul, în secunda doi, aș pleca și mi-aș vedea de ale mele și i-aș lăsa în sărăcia și prostia lor. Asta cred c-aș face!

Sincer, tu ce-ai face? Cum ai reacționa?

BECI ȘI FOIȘOR #9. Lumină și prize.

haivas

(episoadele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)

Vorbind despre procrastinare, I has it din plin. Mi-a trebuit un an de zile să trag lumină și prize pentru ce-am construit anul trecut. Sigur, asta n-a depins doar de mine, am fost doi care am tot amânat. Până acum 2 zile, când am rupt pisica-n două, am luat cele necesare din Leroy Merlin și aia a fost.

Principiul de bază este să se vadă cât mai puține fire, trasee, chestii. Am săpat de m-am săturat într-un pământ tare, plin de rădăcini și pietre, până la cea mai aproiată sursă de curent din curte, și anume la căminul puțului.

  • Nu, n-am săpat cu asta! 🙂

Am măsurat, copex, fire, trasee cât mai ascunse și mai sigure și mai ușor de făcut. Băgat firele pe copex, prins aparatele (prize, întrerupătoare), legături în doze, montat dulii, becuri și aia a fost.

2,5 man/day și… Habemus lumină și o priză în plus pentru mașina de tuns iarba!

Ce ar fi de reținut aici?

  1. Jemecheria asta de băgat firele pe copex. Există un cablu din plastic special, care intră foarte ușor pe copex. La capete are niște părți din metal, de care se pot lega ușor firele. (firul ăsta are și un nume care-mi scapă acum). Bagi firul ăla de plastic gros și rigid, de unul din capete legi firele și apoi le tragi pe copex. Firele intră și “șarpele” ăla de plastic iese.
  2. Firele din magazin, vin în formă de colaci și când le desfaci sunt ondulate. Se întind așa cum sunt, un om la un acapăt și altul la un capăt și se izbesc de câteva ori de pământ. Chestia asta le face să se îndrepte și să nu mai aibă onduleurile alea care te împiedică să le bagi pe copex.

Becurile folosite sunt Philips: 2000 lumeni alb rece și 1055 lumeni alb cald pt magazie

Chestii pe care le poți face ca să ieși din datorii

haivas

Prepper Princess vorbeste despre realitatea din SUA, care uneori se aseamănă cu ce avem noi pe aici, dar nu întotdeauna.

Cele 3 chestii de bază pe care zicea ea ca le poți face sunt:

1- reducerea stilului de viață. Adică scăderea lui, oarecum, renunțând la lucrurile costisitoare.

2- Creșterea venitului. Și aici sunt niște variante.

3- Să ții evidența și să planifici pe ce se vor duce banii. Adică un fel de plan de cheltuieli, în locul unui raport de cheltuieli la sfârșitul lunii.

Să le luăm pe rând:

1- Scăderea stilului de viață: să gătești acasă ca să nu mai mănânci la restaurant, să-ți faci săpunul pentru mașina de spălat, să-ți speli încălțămintea ca să nu-ți mai iei alta, să-ți mai coși unele haine ca să nu-ți iei altele, să-ți iei șampoane ieftine, chestii de machiaj nobrand, pt masculi înseamnă mai puțină bere și șuncă, mai puțin alcool etc.

Ei, pentru noi, toate astea sunt niște chestii de tristă amintire a vremurilor comuniste, când ne coseam șosetele, nu ca să nu ne luăm altele, ci pt că nu găseai altele, cârpeai hainele pt că nu găseai haine peste tot și în general trăgeai de toate bunurile de genul ăsta cât puteai de mult pentru că era o penurie de bunuri de larg consum. Pur si simplu nu se găseau, pentru c-a plătit Ceaușescu datoria externă. Niște cretini!

Acum, sigur lucrurile s-au schimbat. O pereche ieftină de expadrile sau adidași e cât o friptură sau un burger jmecher pregătit de un bărbos, berea e mult mai ieftină și peste tot, hainele sunt ridicol de ieftine și la fel și mâncarea.

Dar și acum poți face chestii ca să-ți reduci cheltuielile din viața de zi cu zi. Citeam undeva că 35% din venitul românilor se duce pe mâncare. Dar asta pentru că venitul e foarte mic. Poți economisi și daca mănânci de acasa sau acasă, dar deasemenea poți înlocui șamponul si balsamul și gelul de duș (fac peste 50 lei astea?) cu un săpun natural de 16 lei. Ca bărbat poți să-ți iei o masină de tuns de vreo 100-200 lei și din 3 tunsori și aranjări de barbă ți-ai scos investiția în mai puțin de 1 lună. Sigur că nu va fi la fel, dar ăsta e un exemplu de sacrificiu.

Poți să mergi mai puțin cu mașina. Oricum mai toate orașele mari sunt imposibile din punct de vedere al traficului. Deci 6-7 luni pe an poți lua bicicleta sau pur și simplu să MERGI PE JOS, economisind și banii de mers la sala de sport. Fiecare își găsește rețeta lui, fiecare stabilește ce e important pentru el, și ce nu, la ce vrea să renunțe și la ce nu.

2- Creșterea venitului: Prepper princes zice ceva de genul: unul sau ambii membrii ai familiei să-și mai ia un jobuleț cum ar veni. Unul mai mic, ocazional, sezonier, de genul, baiatul ăla care are grijă de parcarea yahturilor sau vanzator la magazine în perioada aglomerată de sărbători sau la o spălătorie auto sau poți împărți chiria cu cineva dacă ești singur.

Chestiile astea se potrivesc cu realitatea din România ca nuca-n perete. Dacă lucrezi la o corportație prin București timpul rămas pentru o a 2-a slujbă se numește week-end sau noapte. Deci n-ai timp de a 2-a slujbă sau poți să tragi tare 1 an maxim 2 până clachezi. Orele suplimentarea plătite sunt foarte rar întâlnite. De cele mai multe ori sunt o glumă. Deci și asta pică. Dacă ești bugetar, cel mai probabil ți-e prea lene să mai iei al 2-lea job, mai ales că salariile la stat sunt relativ ok.

Ce poți face în România pentru extra venit?

Asigurări la colegii de birou, dacă mai merge chestia asta. Câtă vreme asta nu te pune pe drumuri și nu-ți generează alte costuri. Dar și aici comisioanele sunt o minciună, o glumă sinistră, jobul ăsta de agent de asigurari, e scursura tuturor joburilor. Dar să zicem că-l faci on the side, adică din mers, cum ar veni și dacă nu curge pică, deci îi iei, nu-i dai. Incă nu s-au mutat toate asigurările pe online, automatizate?

Joburi online. Ceva mai serioase sunt joburile online. Dacă te pricepi să faci ceva online, design, photoshop, programare, mentenanță IT sau alte chestii similare pe care le poți face remote, asta iar e o chestie pe care s-o faci în pauza de prânz, printre pricături, la sfârsitul programului sau mai devreme la job, oricând ai o fereastră de la jobul tău propriu zis. Știm cât de mult se freacă menta și-n corporații, câte ședințe ar putea fi un mail și așa mai departe. Dacă ești bugetar nu mai zic. Timp s-ar găsi!

Produse bio. E o adevărata nebunie pe zona asta. Oricine are acces la grădina lu’ mamaie sau la stupii lu’ tata sau la orice produce mâncare la țară și are mai mult decât îi trebuie, mai vinde și pe la birou. Și chestia asta am văzut-o și la oamenii cu salarii babane, pe poziții de upper middle management, cu multe mii de euro salar lunar. Da, vinzi, miere, zmeură, ouă, carne, zacuscă, vin. Orice! Piața, cumpărătorii, sunt colegii de corporație, de clădire, de departament. Îmi arăta un coleg un live streaming de la stupii lui de la Buzău sau p’acolo. A scos din sertarul de la birou un borcan cu miere. Deci aici s-a ajuns.

Concluzii:

Per ansamblu, stilul nostru de viață e destul de jos ca să mai ai ce să reduci la el astfel încât să facă diferența la buget la nivelul sumelor împrumutate. Sigur dacă ai o rată de 5% din venit se poate, dar nu acolo sunt problemele ci acolo unde ai o rată lunară de 50% din venit și veniturile sunt medii sau mici.

Sursele unui venit suplimentar on-the-side sunt destul de limitate. Dar cea mai mare problemă rămâne timpul liber, timpul disponibil pentru a face și altceva în afară de jobul principal.

Drumul asfaltat din jurul lacului Bolboci

haivas

În jurul lacului Bolboci era un drum care erau teoretic două. Pe o parte (vest, cum urci), drumul merge spre Peștera Ialomiței și este drumul județean 714. care arată cam așa:

Pe partea cealaltă (estică) era un drum forestier care, cel mai probabil, aparținea Romsilva (dar n-am verificat în cazul ăsta concret, însă așa era înainte, drumurile forestiere aparțineau Romsilva). Cert este că la final de aprilie 2019 arată așa:

Comedia e următoarea: Autoritatea care gestiona drumul forestier de pe malul estic al lacului Bolboci, a accesat fonduri europene pentru renovare, asfaltare etc. După finalizarea execuției, investiția a fost sub monitorizarea entității finanțatoare, pe scurt, ăia de la UE. Timp în care drumul a fost îngrijit, deszăpezit, curățat etc. Tot ce trebuie.

Când perioada de monitorizare a încetat, drumul a fost lăsat în voia sorții. Drept pentru care, în 2019, la final de aprilie, partea asfaltată, e plină de zăpadă și impracticabilă. Iar zecile sau sutele de masini care merg zilnic la pestera Ialomiței, sunt nevoite să meargă vreo 8 km de drumul județean plin cu gropi si noroi. La fel cum era acum 15 ani când am mers la pas pe el și la fel cum era de fapt de când s-a făcut lacul ăla în 1988.

Să recapitulăm: drumul asflatat frumos e abandonat, iar turiștii merg totuși pe drumul plin de gropi. Vă dați seamă în ce țară de proști trăim?

Ne dăm la gioale unii altora ca să suferim tot noi. Băi, deci suntem incredibil de proști!

Asta e varianta poveștii auzită de la cabană, scandaluri se pare că au mai fost și treaba e mai tâmpă decât credem: și anume firma care a făcut drumu l-a blocat la un moment dat cu bolovani ca să nu mai treacă turiștii. Pt că… strică drumu sau naiba știe la ce s-au gândit. Iar ultimele știri vin de la Consiliul Județean Dâmbovița, care promite că va asflata drumul județean 714, adică ăla cu gropi deszăpezite.

Bonus, telecabina de la Peștera la Babele, functionează o zi per generație. Deci dacă ai noroc s-o vezi mergând, fă-i o poză. O s-o vinzi scump!

Acum hai să ne auzi strigând în cor: România are potențial turistic!

N-ARE BĂ, CĂ E PLINĂ DE PROȘTI! N-ai ce turism să faci cu proștii!

Traiul la țară e despre ciclul vieții

haivas

Ca om crescut la oraș, la bloc, mi se par super interesante și fascinante toate etape și milestone-urile astea ale vieții de la țară pe care parțial, cel puțin, le descopăr aici, acasă.

O ciorbă de găină de țară nu se compară cu nimic din ce găsiți pe la restaurante, în general. Ouăle de la micul dejun sunt pur și simplu geniu comparativ cu cele “bio” din Kaufland sau Mega image.

Scoaterea grădinii toamnă târziu, conservarea alimentelor pt iarnă, toate astea țin cumva de “finalul vieții”

Iarna ești cumva în altă lume din care te conectezi imaginar la viața din vara care a trecut sau care o sa vină: în paharul de vin e o parte din căldura verii trecură prin boabele de struguri, bulionul, roșiile, țuica, șunca, varza din butoi și toate celelalte, nu sunt altceva decât metamorfoze ale vieții din timpul verii. Care s-a încheiat și care se termina definitiv iarna.

Primavara e invers. Totul renaște, răsaduri, mituri, flori de pomi fructiferi, pui ieșiți din ou, pui de diverse animale, iezi, miei, viței, ceapă verde, spanac, semințe de tot felul care ies și cresc.

Viața începe să apară sub diverse forme.

Și ciclul ăsta mi se pare fascinant, pentru că deși se repetă în fiecare an, e de fapt altul, altfel de fiecare dată. Iar asta face trecerea timpului cu totul diferită. În antiteză avem ciclul biro-pat, scurt, de tip copy-paste, asincron față de ritmul vieții naturale.