Țăranii îi cred pe orășeni proști. Și invers. Când de fapt este vorba despre o discrepanță foarte mare între limbaje. Și nu mă refer aici doar la cuvinte, ci mai ales la gesturi, mici acțiuni și trecerea timpului, care e percepută diferit.
Spre exemplu: Ori de câte ori este o dispută de teritoriu, pământ, după certurile de rigoare, se ajunge la momentul măsurătorii, al stabilirii hotarului, fie de comun acord, fie cu ceva autoritate, primar, polițist, sfatul batrânilor, etc. E momentul în care se rupe pisica în două și cum stabilești atunci, cam așa rămâne. Asta se întâmplă de obicei aproape de momentul în care are loc schimbul dintre generațiile de proprietari. Țăranii știu asta și pândesc momentul, pt că vine destul de rar. Am vazut câteva astfel de episoade.
Ei, la etapa asta orice țăran merge cu toporișca în mână, chipurile să bată țărușu la hotar, sanchi! n-a găsit ciocanul și a luat toporișca, doar ca să bată țărușul. În mintea lui el știe de la ta-su, că se poate ajunge la cafteală și vrea să fie pregătit sau merge la intimidare. Care are și asta niște nivele:
1- daca esti rudă îndepărtată, moștenitor de gradul 3 sau ceva venetic împuternicit, despre care nu prea știe vecinu, nici nu te ia în serios. Ești pe ultimul loc.
2- Dacă ești moștenitor fiu, fiică de proprietar, ai șanse să fii luat în serios. Dacă ești femeie, ai un punct în minus.
3- Dacă ești proprietar de fapt și de drept, se discută de la egal la egal. Dar nu și dacă ești femeie. Atunci iar ai un punct în minus, pt că e clar că nu vii cu toporișca. Iar dacă ești bărbat, iar treci printr-un filtru ochiometric: Înalt, mare, zdravăn și dacă mai și scoți ceva pe gură și nu taci ca molâul, ai toate șansele. Chiar și fără toporișcă. Dacă ești slab, scund, pirpiriu și nu zici nimic, te ia de fraier. Mai ales dacă n-ai toporișca cu tine.
Orășenii îi cred și ei proști pe țărani. “Ce bă, nu știi să mergi drept cu tractorul? Cine ți-a dat carnetul? De ce ai bagat 2 brazde la mine pe teren?”
Aiurea! El știe prea bine ce face. Anu ăsta baga 2 brazde în curbă așa mai pe la capăt, la anu mai bagă două mai pe la jumate încolo și uite asa în 3 ani orășanu se trezește cu țăranu că zice:
“Tu nu vezi cum e pus porumbu? în linie, așa e de când era bunicu, așa a fost mereu!”
Dacă ajungi aici e mai greu s-o scoți la capăt. Tb mers la acte, la primărie, la măsurători, cu poliție, cu primar… și asta dacă nu cumva ăștia sunt fie pe mână cu vecinu, fie niște pămpălăi cărora le e frică de bătăușul satului.
Da, așa se duc luptele pentru teritoriu în România lui 20 20, pe bază de toporișcă și de intimidare fizică. Chiar dacă fizic, nu se întâmplă mereu mare lucru.
Așa că data viitoare când mai mergeți la părinți sau la bunici la țară și vor să vă arate pâmântul, luați o toporișcă în mână și mergeți așa cu ea ca și cum ați știi la ce e bună și cum se folosește.
te-a marcat procesul de l-ai descris in amanunt 😉
nope!
Așa este, confirm!…Din experiență…există o singură solutie…să te transformi cât mai repede în țăran!
:)) și prin asta nu intelegem renuntarea la beneficiile aduse de știință.