Eram la coada de la cantina intreprinderii și aud în spatele meu vorbind 2 compatrioți din industria IT:

…stă acasă, lucrează 4 ore. Deci de acasă, 4 ore. Știi ce salariu are?

…

Mai mult… 6700. (Lei, am presupus eu.)

Și nu face mare lucru, administrează un server, dă câteva comenzi de clear și alte câteva nimicuri, deci NU face mare lucru.

Bun, dialogul a continuat, dar îmi venise rândul să comand ciorbița de perișoare. Dacă ne gândim la lucrurile esențiale avem așa, din avion, 4 ore, de acasă, 6700 lei, presupunem, net că aia contează.

Mi-am făcut repede un calcul cam câtă salată la 1 leu sau câte kg de roșii la 2-3 lei ar trebui să vinzi ca să rămâi cu 6700 lei. Aiurea n-am făcut nici un calcul că numai gândul la așa ceva te copleșește. Legumele de la noi fiind destul de puțin rentabile, mai ales în sezon.

Și mă gândeam că pe undeva, ceva nu e tocmai ok. Adică mâncarea, o chestie care acoperă una din nevoile de bază, presupune muncă muuuultă și se vinde pe bani puțini, dar e esențială vieții omului. Înțelegeți ce spun?! Pe când “gestionarea” unor chestii virtuale fără de care viața pe pământ ar continua bine merci,  presupun muncă puțină (ca timp și efort fizic) și se vinde pe bani mulți. Da, o să ziceți, dar e vorba de știința pe care a acumulat-o în ani de zile. Ok, de acord, but still… când tragi linie ce avem?

Un alt punct de vedere ar fi “chestiile de bază n-ar trebui să ne ocupe timp și efort. Noi ar trebui să ne putem concentra pe chestiile elevate, cum ar fi să plantăm roșii pe Marte” cum zice și Musk. Da, de acord, doar ca nu e așa. Roboții în agricultură sunt departe de a înlocui omul, pentru că nu e chiar așa simplu cum pare, pentru roboți cel puțin.