Treaba cu deszăpezirea

 

    Tuturor ne place ca atunci când ninge, în cele 5 zile din an când zăpada chiar trebuie înlăturată ca să poată merge lumea pe strada, pietoni și mașini deopotrivă, primăria să-și facă treaba. Suntem  veșnic nemulțumiți în alea 5 zile că primăria nu face nimic. Orice primărie ar fi. Doar că, privind mai îndeaproape, lucrurile nu sunt chiar asa simple.

Sunt 2 tipuri de deszăpezire:

1- Aia mecanică, să-i spunem, cea la prima mână, care se face imediat ce viscolul a încetat sau chiar și pe viscol în situații urgente. Vobim de pluguri, buldoexcavatoare și alte utilaje care pur și simplu dau zăpada la o parte de pe drum ca să putem merge cu mașinile normale. Asta trebuie făcută peste tot. Indiferent ce-ar fi. E destul de ieftină și nu prea ai scuze să n-o faci.

2- Aia chimică, să-i zicem, cea care tratează stratul de zăpadă rămas, care a înghețat eventual. Vorbim de șleauri de gheață destul de nasoale, care odată apărute, netratate dispar doar cu "deszăpezirea solară", când cresc temperaturile.

Ei bine, dacă prima e un must have, trebuie făcută și are costuri relativ mici, (câțiva oameni care se plimbă cu utilajele pe stradă nu e mare lucru), a doua-a însă, se pare că e ceva mai complicată. Împlică utilaje mai sofisticate puțin sau mai rar întâlnite, mai scumpe și mai ales niște substanțe chimice, care din câte înțeleg nu sunt deloc ieftine. Și aici apare problema. Bugetul!

Bucureștiul a cheltuit undeva la 15 mil € pentru o astfel de deszăpezire. Sunt bani, nu jucărie. Și trebuie să ne întrebăm: Ne permitem un astfel de lux? Ce alte lucruri s-ar fi putut face cu banii ăia? Nu cumva erau niște chestii mai importante, de făcut cu ei?

Ceea ce oamenii nu înțeleg de multe ori sau cel puțin nu realizează, este faptul că orice serviciu public (iluminat, deszapezire, gunoi) costă. Și ne costă. De multe ori tindem să le luam ca pe un dat, venit din neant, picat din cer, de undeva dintr-un abis. Ei bine nu. Toate astea ne costă pe noi, într-un fel sau altul.

Odată ce realizăm chestia asta, fiecare dintre noi, înainte să strâmbe din nas că nu e șoseaua uscată, ar trebui să pună întrebarea astfel: Noi ăștia din satul Poplaca, pentru că suntem rupți în cur si n-avem drumuri decente, curent și alte utilități de bază, ne permitem să aruncăm 2 miliarde de lei în 3 zile ca să avem șosea uscată? Sau mai bine strângem din cur, răbdăm punem la punct infrastructura de banii ăia și apoi mai vedem la anu' dacă ne permitem să avem șosea uscată? E la fel ca Dorel care mănâncă parizer ieftin cu pâine proastă, stă cu teneșii rupți în talpă, dar are ultimul model de Samsung sau Iphone sau ceva.

Deszăpezirea aia mișto, cu drumuri uscate cum vedem în Eleveția, aia costă fraților, e un serviciu de lux și din păcate nu cred că ni-l permitem. Hai să ne dăm jos din corcoduș și să ne vedem lungul nasului. Încă n-am scăpat de WC-ul din fundul curții, încă n-avem drumuri asfaltate, încă sunt case fără curent electric, etc. Și nu 5 zile pe an, ci 365. Să le rezolvăm pe astea și apoi alte servicii de finețe.

 

foto

Tags:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.