Skip to content

h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

  • Știrile mele
  • DIY
  • Eco
  • Tehnologie
  • Contact

Cât de triști puteam fi ?!

25/02/201525/02/2015 haivas

                   Văd clipul de mai jos pe wall-ul cuiva care comenta că-i aduce aminte de copilărie și cât de frumoasă era. Toți avem tendința de a ne vedea propria copilărie ca ceva frumos, plăcut pentru că râdeam mai mult, ne imaginam mai mult, ne jucam mai mult și în general ne păsa mai puțin, iar toate astea puse în antiteză cu viață noastră tristă de biropați fac din copilărie cea mai frumoasă perioadă. Ei bine și da și nu. Da, știm cu toții de ce. Să explic de ce nu. Când eram copii, prin anii '80 ai celui mai hidos comunism după cel din Coreea de Nord, una din distracțiile noastre, de care-mi amintesc cu plăcere, era să mergem pe marginea drumului de centură, care ocolea Slatina, pe Drumul Național 65, și să strigăm la puținele tiruri cu numere straine (turcii se obișuisera și nu mai opreau, dar olandezii sau cineva mai din vest era victimă sigură!) Gumi, Gumi!  Nu știu de unde învățasem noi cuvântul ăsta, dar cred că se transmisese din generație în generație și îl preluasem și noi de la ăia mari. Functiona! Uneori, șoferii opreau și ne dădeau tot felul de dulciuri cu aspartam pe care le devoram ca niște hiene sau uneori primeam jucării ieftine, dar colorate frumos, ceea ce le făcea să pară căzute din cer pe lângă tristele mizerii chinezești care se mai găseau uneori la librăria din centru. Da, pentru noi atunci era o distracție, ne amuzam copios, dar ziceți voi acum, cât de triști puteam fi?

Cam așa și cu militarii ăștia pe scenă! Era frumos că altceva nu era, dar înfiorător de trist!

Posted in Prima PaginăTagged copilarie, tragi-comic

Post navigation

Vise, vrăjeli, utopie
Uber în România

5 thoughts on “Cât de triști puteam fi ?!”

  1. Liviu S. Ungureanu says:
    25/02/2015 at 10:42 am

    adevarul e in ochii privitorului.

    daca in momentul gumi gumi creierul tau incepea procesul chimic al fericirii, nu era nimic trist.
    singura diferenta e ca odata cu varsta si inteligenta, procesul ala chimic e din ce in ce mai greu de realizat.

    Reply
  2. Alex Haivas says:
    25/02/2015 at 10:45 am

    Bucuria mai mare venea cred din faptul ca reuseam sa oprim ditai tirul… odata dat jos soferul, deveneam mai rusinosi, poate fricosi! :)))

    Reply
  3. Liviu S. Ungureanu says:
    25/02/2015 at 10:46 am

    nu mai stiu exact unde si cand, dar acum mi-a dat seama ca am si eu o amintire din asta… cu sofer turc si o guma gen juicy fruit

    Reply
  4. Alex Haivas says:
    25/02/2015 at 10:49 am

    Asa, așa! Aștept să mai apară și alții. era un “sport” cunoscut pe plan local cel putin! 😀

    Reply
  5. Andrei Daniel says:
    25/02/2015 at 11:32 am

    Andrei Daniel liked this on Facebook.

    Reply

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2022 h

Proudly powered by WordPress | Theme: x-blog by wpthemespace.com

We are using cookies to give you the best experience on our website.

You can find out more about which cookies we are using or switch them off in settings.

h
Powered by  GDPR Cookie Compliance
Privacy Overview

This website uses cookies so that we can provide you with the best user experience possible. Cookie information is stored in your browser and performs functions such as recognising you when you return to our website and helping our team to understand which sections of the website you find most interesting and useful.

You can adjust all of your cookie settings by navigating the tabs on the left hand side.

Strictly Necessary Cookies

Strictly Necessary Cookie should be enabled at all times so that we can save your preferences for cookie settings.

If you disable this cookie, we will not be able to save your preferences. This means that every time you visit this website you will need to enable or disable cookies again.