Corina m-a stârnit 🙂 ieri cu statusul ei cu bătrânica alcoolică, cerșetoare, căreia i-a dat 2 beri și o sticlă de vin. Sigur, nu e treaba fiecăruia pe persoană fizică să adune homeleși de pe străzi sau chestii d'astea. Pentru asta plătim impozite și ne așteptăm să se ocupe statul de ei sau măcar ONG-urile. Evident, un pustiu de bine putem face fiecare punctual și pe cazuri concrete, pe situații concrete atât cât ne permitem fiecare.
Știm cu toții că dependența (excesul) de alcool nu are un sfârșit bun pe termen lung sau mai puțin lung. Sper că e clar pentru toată lumea asta. Și atunci, de ce să-i faci vânt pe scări? Voit sau nevoit oamenii ăia se sinucid, încetul cu încetul și tu-l ajuți puțin crezând că-i dăruiești un strop de fericire.
Hai zâmbește, mai fă un pas spre moarte. Uite, te ajut și eu.
Și poate chiar îi dăruiești o clipă de "fericire", dar cu ce preț? Și pentru cât timp? Dă-i în fiecare zi, de ce nu le dai tuturor, dacă asta crezi că e soluția. Nu, nu-i poți salva vorbind cu ei 5 minute. Poate că nu-i poți salva deloc, nici dacă-i iei acasă. DAR! Dar tu ca om, n-ar fi normal să iubești viața, să vrei să vezi viață în jurul tău, să te îndrepți spre viață, în loc de moarte? Eu vorbesc aici despre direcția pe care o ai, nu despre reușită și sanse de reușită. Ci despre obiectivul setat. Mind set-ul, cum zic unii. Către ce vrei să mergi?
Cred că, genetic, suntem construiți să supraviețuim ca specie. Genetic vrem să salvăm vieți, viața în general, nu s-o distrugem sau să-i grăbim distrugerea.
Da, e un curent cool, trăiește clipa, wtf, life sucks anyway, așa că mai ia o bere, mai bagă un joint, în loc să încerci să-ți scoți capul din fund și să faci ceva cu viața ta. Orice, ceva constructiv, plantează o pădure, sapă într-un munte, aleargă de nebun. Plm, orice în afară să te distrugi și să-ți plângi de milă.
Nu, nu sunt de acord cu gestul și asta nu mă obligă să fac unul opus, cum zice Corina. I choose not to choose! Vrei să te omori, omoară-te, eu nu vreau să am nimic de-a face cu asta, nu vreau să fiu cool ajutându-te și nici nu pot să te salvez.
https://www.youtube.com/watch?v=7IQNlRiRk1g
Dincolo de toate astea, psihologic vorbind, atât cât mă pricep eu la astea, orice gest caritabil, e despre cel care-l face, nu despre beneficiarul lui. Dau bani la săraci ca să mă simt eu bine făcând asta, în primul rând. Imi place să ajut pe alții amărâți și o fac pentru că MIE îmi aduce o sadisfacție. Reflectați puțin la asta!
http://francisc.org/dam-bani-la-cersetori/
Boschi ăla a fost genial
eu ii detest pe homelesi si i-as lasa sa moara! nu e treaba mea sa ii ajut si nici nu trebuie incurajati sa locuiasca pe scarile blocului meu.
Dacă tu ai ajunge homeless probabil te-ai detesta pe tine însuți. Oricine poate ajunge homeless oricând! Asta e ideea!