Azi, în drumul spre birou, am dat prioritate pe trecerea de pietoni unui nene ce mergea vioi pe langa bicicleta lui, avand în spate un întreg arsenal de lansete, undiţe şi mai mult ca sigur în sacoşa lui era un kit perfect de chestii absolut necesare unui pescar.
Şi atunci m-au lovit în ceafă o serie de gânduri:
– peste 20 de minute el va sta pe malul bălţii aşteptând să prindă monstrul la care visează de ani de zile; eu voi butona la tastatură – viaţa nu-i corectă.
– el merge prin căldură, pedalează, transpiră, îl plouă; eu pedalez doar acceleraţia şi eventual frâna – viaţa nu-i corectă
– pe el drumul ăsta îl costă 0 lei; eu mă uit urât la preţul de la pompă – viaţa nu-i corectă.
Puteţi continua voi cu raţionamentul…
Concluzia e că viaţa nu poate fi corectă sau incorectă. E pur şi simplu.
Probabil si nenea ala te invidia pentru confortul de care dispui, comparativ cu el. Si cine te opreste sa folosesti bicicleta cand pleci la servici?
Intotdeauna vor exista avantaje si dezavantaje in viata, de ce sa ne batem capul cu ele?
De obicei nu ma opreste nimic sa vin cu bicicleta la servici. Mai putin cei 23 de km. si faptul ca momentan n-am frane la bicicleta. in rest e ok:)
Incerc sa nu-mi bat capul cu ele…
el va manca un peste prins, iar tu vei da 20lei pe meniu jos :))