Vedem în clipul de mai jos povestea unui cuplu corporatist din București care nu știa nimic despre viața la țară, în pădure chiar, dar s-au mutat fix acolo. Ceea ce e ok, ai tutoriale câte vrei despre orice care să te ajute să nu mori ca prostu satului. E ok asta, cum zice si Gabriel în clipu de mai jos.
Ce am eu de comentat la poveștile de genul asta e legat de copii. E ok să le “răpești” optiunile? (Curent, internet, socializare, educatie, AC etc. Sunt prea multe ca sa fie enumerate aici). “Nu știu ce e aia trotineta pt ca părinții mei s-au mutat în padure când aveam 2 ani si nici asfalt nu prea am văzut.” Cu asta n-aș fi eu împăcat. Și mai zic asta și pt că am văzut un mare gol în ochii câtorva copii care veniseră din “salbaticie” la oraș. Chiar săptămâna trecută am povestit cu unu venit dintr-un sat din Moldova, care se numea Cap de Bou. Povestea cu o oarecare mândrie despre satul lui, dar când l-am întrebat dacă îi place la București, atunci am văzut tristețea aia în ochii lui, când a zis un “da” sfâșietor. Și da, știu toate argumentele pentru înlocuitoare de chestii d’astea sau argumente pentru inutilitatea lor. Merci, știu. Dar copiii nu știu și nu le pasă de mâncarea bio și aerul curat. Rămân la problema asta pt că pur și simplu fără “civilizație” nu-i la fel. Cum faci să împaci cele 2 chestii?
“Dar copiii nu știu și nu le pasă de mâncarea bio și aerul curat. Rămân la problema asta pt că pur și simplu fără “civilizație” nu-i la fel”
La fel cum unui copil nu-i pasă nici de faptul că o pastilă colorată poate să îl bage în spital (și dacă ar ști tot ar baga în gură, doar pentru că e colorată) … De aia există adulți, să nu îl lase să facă ce crede el că e bine sau plăcut și da, să il țină la aer curat și sa mănânce sănătos până când prinde cu adevărat puteri.
Un copil crescut la țară, clar își va rata viitorul, asa că du-l frate la București, că aia e clar soluția perfectă…mhhhm
Doar pentru că un copil venit dintr-un sat, e copleșit de ce vede în București, e clar că la sat a fost nefericit până atunci? Dacă trăia în București și îl ducea mă-sa în Tokio, era aceeași reacție. Pentru ca diferențele sunt uriașe. Deci asta înseamnă că a fost nefericit în București?? Sau poate pentru că e în firea omului ca atunci când i se oferă mai mult, sa zică imediat da?
Pentru mine de exemplu era fix invers, abia așteptam să merg la țară în vacanța mare și de sărbători și nu, nu ardeam de nerăbdare să mă întorc la oraș și mereu boceam când venea mama să mă ia acasă. Și buda era în curte, apa de la fântână și nema TV. Dar aveam cu adevărat libertate și făceam absolut tot ce mă tăia capul. De-aia acum la 34 de ani mă pot (poate?) lăuda că în afara de niște răceli obișnuite, nu am avut alte probleme de sănătate, văd perfect, samd samd.
Si da, eu dacă as avea cum, as alege sa îmi cresc copilul la țara, lucru care se va și întâmpla, doar că din păcate nu în România. Și e un lucru pe care mulți aici îl fac fără a considera că își privează copiii de minunata “civilizație” din orașe. Dar na, ce sa știe și străinii astia, niște prosti. Cum tot prosti sunt ca nu își visează copii medici, itsti, ingineri bla bla, ci ii îndeamnă către meserii dacă vad ca exista predispoziție către asa ceva.
Iar ce ai făcut tu, mi se pare… Auzi ce copil nesimțit, sa fie mândru de satul lui… Cred ca ți-a și curs o lacrimă de cât de patetic ți s-a părut asa ceva, nu?? Ce știe prostul ala de copil când există Bucureștiul, unde nu e asa, civilizația se vede în fiecare copil… În special pe tiktok, în analfabetismul de pe youtube, în fanii lui dorian popa si ai altor astfel de idoli de carton, în bătăile din scoli, în răspunsurile nesimțite, în fetele care la 12 ani arata de 18 mulțumită alimentației atât de sănătoase samd … Dar da, ce prost sa fie mândru de satul lui…
Azi tocmai am văzut un material cu un tânăr de care a lucrat prin București, mai apoi în Germania și într-un final tot la stână s-a întors pentru ca acolo ii plăcea lui. Acum are turma lui, mică, însă în dezvoltare. Omul ala e fericit acolo, departe de “civilizație”, dar cei ca tine nu vor înțelege chestiile astea niciodată.