Ma refer aici la oamenii care isi duc traiul din resursele oferite de mediul rural, respectiv animale, pamant si munca lor.  Printre milioanele de astfel de oameni, care muncesc pentru supravietuire, mai sunt si din aceia pe care munca nu i-a tampit la propriu si reusesc cumva sa mai gandeasca putin.

Un astfel de exemplu sunt vecinii mei de la care cumpar lapte proaspat, produs de vacile lui, pe care le vad la pascut in diminetile de vara cand plec la serviciu. Cand ne-am mutat noi “pe deal” , cum zic localnicii,  vecinii mei aveau o vaca. Ne-am imprietenit rapid si ne-am abonat la lapte proaspat. Intre timp si-au mai luat o vaca si pe amandoua le-au dus la monta. Intr-un an vor avea 3 vaci pe productie.

Sunt aproape sigur ca s-au gandit in felul urmator: Oltenii astia nebuni, isi facura casa pe deal, au copil mic si sigur mai vine unu. Odata cu ei au mai cumparat si altii teren, majoritate tineri => copii mici. Mai devreme sau mai tarziu se vor muta, mai ales ca vine si primaria cu apa, canalizare si curent. Deci vom avea cateva case, cel putin, care in mod sigur vor consuma mult lapte. Asta pe langa vecinii deja existenti care au si ei copii mici.

Care e contextul? Ei au o gospodarie clasica, cu animale, cal, vaci, pasari, etc. Vecinii de pe strada lor, sunt majoritatea oraseni fugiti la tara si au doar casa, batatura, si serviciul din oras. Fara pamant de muncit. Insa vor lapte, legume, eco. Ei le pot da ceea ce vor, direct la poarta si sub pretul supermarketului.

Mai mult decat atat, fiul vecinului, un tanar gospodar la vreo 20+ de ani, care iubeste munca in gospodarie si animalele (cati tineri mai sunt asa?) si-a incropit o sanie la care a pus un Armasar (Carino) frumos. De ce? Sa se plimbe el si sa-l vada fi-meu si sa vrea si el.  Si-n felul asta se va imprieteni cu toti picii de prin zona. Asa se construieste un “brand”  pe ulita de la tara, cu sample-uri, plimbari gratis cu sania trasa de cal, vizite la grajd, etc.