Zâmbiți, e bine pentru business

     Un prieten se declara mulțumit de serviciile Hornbach și de experiență bună pe care a avut-o cu ei, enumerând printre altele și faptul că angajații de la Hornbach te salută și-ți zâmbesc politicos de câte ori te văd prin magazin.

Pentru mine chestia asta e super enervantă din următoarele motive:

1 –  Zâmbetul e fals, e obligație de servici. Iar mai mult decât fețe posomorâte mă enervează falsitatea. Mi s-a întâmplat să dau peste același anagajat Hornbach de vreo 3-4 ori în aceeași jumătate de oră. De 3-4 ori m-a salutat și mi-a zâmbit frumos. Și i-am raspuns și eu la fel, ca un idiot ce mă simțeam, pentru că de… așa e politicos, când de fapt ar fi trebuit să-i spun: "Boss, ne mai văzurăm de 3 ori, las-o naiba așa ce ne salutăm ca proștii p'aci. Tu ai treaba, eu am treabă, dar pierdem timp cu salutul și zâmbitul inutil.

2 – Dacă ai o zi proastă e dreptul tău să arăți asta aruncând săgeți de gheață din priviri. E normal să fie așa, angajații ăia văd sute de clienți într-o zi. Cum naiba să zâmbești sincer pentru fiecare din ei? N-ai cum, e nenatural, faci riduri aiurea și muschi la față. Cum spuneam și acum 5 ani, îmi place să văd expresivitatea pe fețele oamenilor, să întuiești măcar ce simte la suprafață, chiar dacă asta ne face să stăm încruntați. Mai bine o încruntătură sinceră presărată din când în când de un zâmbet sincer, decât un zâmbet fals permanent, obligație de servici. FLAT ZONE, BLANK toți la fel cu un ritus de hienă înghețat.

3 – Corectitudinea politică ne distruge capacitatea de a ne exprima trăirile naturale. Nu e frumos să țipi, nu e frumos să stai încruntat, trebuie să fii calm și bun cu toată lumea, nu e frumos să fi egoist, nu e frumos să… etc. How about f*k*n' ME!? Cum rămâne cu ce e frumos, bine, sănătos pentru MINE?! E ok să-mi suprim eu toate trăirile, senzatiile, emoțiile (bune,rele) de dragul contribuției la o societate în care doar se zâmbește, e numai parfum prin aer și plutesc floricele roz? E ok să încercăm să mimăm doar părțile bune, din moment ce e clar că nu suntem făcuți doar din vată de zahăr? La naiba, cam asta au încercat să facă politicienii în a doua jumătate de secol XX și uite că oamenii s-au cam săturat de chestia asta și îi votează pe ăia pe care cred, cel puțin, că-i pot citi și spun lucrurilor pe nume. E o treabă de comunicare până la urmă în toată treaba asta. E bine să transmiți exact ceea ce simți, pentru că altfel se "vede", se simte și oamenii taxează "miciuna" mai devreme sau mai târziu.

     Ok, bun, încercăm să facem să fie bine, asta e clar că ne-o dorim cu toții, încercăm să zâmbim dacă avem motive, dar cu limită și cu sinceritate, nu cu falsitate, nu în detrimentul exprimării a ceea ce suntem, a ceea ce simțim atunci(de bine sau de rău).

     Apoi mai e și chestia asta, mai degrabă ajuți pe unul copleșit la finalul unei zile de  muncă, pe fața căruia citești oboseala, frustrarea încercând să-i descrețești fruntea cu un gest, o glumă, o vorbă deschisă/sinceră sau pur și simplu nefiind un client ciufut atunci. Cu el. Decât pe unu care râde tâmp și nu știi dacă așa e el sau încearcă să pară ceva ce nu e. Pe ăla îl lași în pace de obicei.

woman-smile

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.